vineri, 15 octombrie 2010

Contele de Monte Cristo (Al. Dumas) - Volumul I

Iata ca dupa lungi asteptari, am avut in sfarsit ocazia sa fac rost de aceasta carte pe care o cautam de luni intregi. Cu o scoala mult mai bine dotata decat fosta, cel putin din punct de vedere cultural, in generala neexistand decat abecedare si carti de colorat pentru copii, chiar nu puteai sa gasesti un asemenea roman. Totodata trebuie sa multumesc persoanei care mi-a recomandat aceasta poveste captivanta, la fel de mult si celor care m-au incurajat sa o citesc pentru ca nu voi avea ce pierde, ba chiar voi iesi chiar in castig, iar in ultimul rand, de ce nu, sa ii contrazic pe cei care mi-au transmis ca decat sa stau sa citesc atatea pagini, mai bine sa download-ez filmul de pe net si sa il vizualizez. Nu.

Am sa incerc sa fac un rezumat, insa nu prea ma pricep la astfel de lucruri si nu stiu cat de bine o sa imi iasa. Asadar, in primul volum este partea introductiva. Este vorba despre un tanar marinar, care se afla pe o corabie numita "Faraonul". Lecrere, comandantul vasului sau ce functie avea el, deceda si ii inmanase lui Edmon Dantes o scrisoare care trebuia sa ajunga la un anumit domn Noirtier. Acesta, fiind un juramant si un angajament foarte mare preluat de Dantes in momentul in care Lecrere si-a dat sufletul, fragedul marinar si-a spus ca va duce misiunea pana la capat. Acesta, dupa tot necazul, il anuntase pe Morrel, armatorul vasului, ca treaba a fost terminata cu succes.

Armatorul ii multumi din suflet lui Dantes si ii il invitase la cina, la el acasa. Tanarul il refusaze politicos, transmitandu-i ca are de vizitat un tata si o logodnica. Acestia si-au luat la revedere unul de la altul. Marinarul ajunse acasa la tatal sau, care era lipsit de alimente din cauza ca ii achitase niste datorii fiului sau ramase la un vecin. Lui Dantes ii paru foarte rau pentru ce a facut, dar in schimb, ii puse in fata batranelului o multime de bani, plus o incarcatura de cafea si tigari de contrabanda. Mai apoi, Edmon se indrepta spre logodnica lui, care era catalana.

Ajuns la iubita sa, acesta constata ca mai avea un rival, care tinea aproape la fel de mult la frumoasa catalanca, pe nume Fernand, insa aceasta nu putea sa il iubeasca decat ca pe o ruda de familie, nimic mai mult. Odata ajuns fata in fata, cuplul, foarte entuziast si in acelasi timp emotionat, depana cateva amintiri, planificasera o nunta pe care i-o daduse de veste si batranului Dantes, iar a doua zi urma sa fie ospatul de logodna. Pana una alta, insa, Danglars, care era coleg cu viitorul sot al catalanei, vecinul aceluiasi personaj si admiratorul fetei pusesera la cale un complot, prin care sa il bage la inchisoare pe Dantes.

Vecinul lui, in ciuda faptului ca era foarte bine-voitor, mai degraba efectul bauturii parea ca il inseala concluziile trase, asa ca nu se amesteca in treaba celor doi. Ambii aveau interes sa il vada pe tanarul marinar in temnita fiindca unul il avea ca rival la locul de munca, iar celalalt era incurcat de prezenta lui deoarece nu era lasat sa o iubeasca in pace pe Mercedes. A doua zi fu ospatul de logodna, acolo unde toata lumea se simtea bine, pana la un moment dat, cand, dintr-o veselie si o galacie foarte mare, cineva intra pe usa actionand in numele legii. Edmon avea sa fie arestat pentru a da un interogatoriu.

Dantes se prezenta imediat la interogatoriu, acolo dand de un judecator tanar, care la randul lui avea sa se casatoreasca. Citind scrisoarea, domnul de Villefort, avea sa constate ca scrisoarea ii era adresata chiar tatalui sau si i-ar fi pus in pericol viitorul foarte mult, asa ca o arunca in focul semineului pana aceasta avea sa fie distrusa. Foarte siret, domnul de Villefort spunea ca o sa il ajute in eliberarea sa, insa acesta n-a facut decat sa ii inrautateasca situatia. Dantes era trimis intr-un palat al torturii numit Castelul d'If. Villefort si Noirtier se intalnira, tatal dandu-i cateva lectii fiului sau in a se comporta mai lejer si sa nu mai fie speriat de tot ce il inconjoara.

Stiind ca avea sa fie urmarit, Noirtier, ca un om batran si cu multa experienta, isi schimba infatisarea in cateva clipe, devenind de nerecunoscut. Mai apoi, un guvernator nou, venind in cercetari la inchisoarea de la castel, ajunse la un om intitulat nebun si la Edmon, caruia ii fusese promis ca va fi ajutat si ca i se va inspecta in mod mai exact dosarul. Dantes prinsese mult curaj, multa rabdare si astepta vreo cateva luni in asteptarea unei vesti, insa pierduse notiunea timpului, iar odata cu ea si nadejdea. Dupa aceasta, marinarul si-a pus in gand sa se sinucida prin infometare, simturile ii dispareau, dar la un moment dat a renuntat la aceasta idee pentru ca auzea un alt prizonier cum incerca sa scape, sa evadeze.

Se pusese si el pe lucru, improvizand o parghie si o dalta, iar peste ceva timp intalni vocea unui strain pe care avea sa il cunoasca mai indetaliat. Strainul era abatele Faria, care detinea o mare avere, dar care era intitulat drept nebun. Acesta patrunse in camera lui Dantes si povestind ore bune despre viata lui, tanarul ramase uluit de cunostiintele acelui om, care ii povestea cum a scris povestioare pe panza unor camasi tranformate in hartie de pergament, cu ajutorul unor oase de peste inmuiate in funingine de la o fosta soba din camera Fariei. Edmond, ramas uimit de aceste destainuiri ale omului care ii devenise un bun prieten, avea sa ii viziteze celula si totodata toate obiectele despre care ii fusese povestit.

Acesta se convinse, cercetand cu mare atentie lucrusoarele. Stand la vorba, cei doi si-au pus in gand un plan de evadare, sapand 16 luni la un tunel care ducea la santinela, care trebuia sa fie tinuta si legata cat timp acestia se aruncau in mare. Totul era ca si facut, cand, dintr-o data, pe batran il apuca o criza de la o boala mostenita, care ii paralizaze un picior si o mana. Tanarul Edmond ii jurase pe onoarea sa noului prieten ca nu il va lasa pana ce moartea ii va desparti, o a treia criza fiind fatala, recunoscund chiar abatele. Cam atat din prima parte, deci volumul 1 din cele 6 a fost citit, urmeaza al doilea, despre care va voi povesti odata cu terminarea acestuia.

Capitolele volumului I :

Cap. I - Marsilia. Sosirea.
Cap. II - Tatal si fiul.
Cap. III - Catalanii.
Cap. IV - Complot.
Cap. V - Ospatul de logodna.
Cap. VI - Substitutul Procurorului regal.
Cap. VII - Interogatoriul.
Cap. VIII - Castelul d'If.
Cap. IX - Seara Logodnei.
Cap. X - Cabinetul cel mic din Tuileries.
Cap. XI - Capcaunul din Corsica.
Cap. XII - Tatal si fiul.
Cap. XIII - Cele 100 de zile.
Cap. XIV - Detinutul furios si detinutul nebun.
Cap. XV - Numarul 34 si numarul 27.
Cap. XVI - Un savant italian.
Cap. XVII - Celula abatelui.

5 comentarii:

  1. Unde suunt meciurile lui bute,diaconu si lui jojo dan.
    Dar in special diaconu trebuie pus....unde e?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai nu sunt pentru ca nu m-am gandit sa scriu despre asta, iar acum e prea tarziu. Cu siguranta in viitor voi scrie si despre box, pana acum nu m-am obisnuit sa scriu despre asta. Mersi mult pentru idee.

    RăspundețiȘtergere
  3. super tare rezumatul :##
    dar ele sunt 6 volume?
    si celelalte 2 si 3 ai facut rezumatul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salutare. Depinde de editura care a distribuit romanul. Daca vorbim despre editura aceasta, sunt intr-adevar 6 volume (spre deosebire de 4, din Colectia Adevarul). Rezumatele le gasesti pentru cele toate volume aici :

      6 : http://alecumarian.blogspot.ro/2011/04/contele-de-monte-cristo-al-dumas.html

      5 : http://alecumarian.blogspot.ro/2011/02/contele-de-monte-cristo-al-dumas.html

      4 : http://alecumarian.blogspot.ro/2011/01/contele-de-monte-cristo-al-dumas.html

      3 : http://alecumarian.blogspot.ro/2010/12/contele-de-monte-cristo-al-dumas.html

      2 : http://alecumarian.blogspot.ro/2010/11/contele-de-monte-cristo-al-dumas.html

      Ștergere
  4. mi se pare groaznic ca Mercedes si Edmond nu au ramas impreuna si pentru mine a fost o dezamagire . Mereu m-au impresionat povestile de dragoste dar acest sfarsit m-a facut sa nu dorm o saptamana.Edmond a cam exagerat cu razbunarea care cred ca a fost mai groaznica ca soarta lui .Si eu as fi furioasa dar nu este correct sa te razbuni si nu e crestineste

    RăspundețiȘtergere