joi, 4 noiembrie 2010

Contele de Monte Cristo (Al. Dumas) - Volumul II

In cel de-al doilea volum, asa cum era si normal, povestea continua. Situatia il gaseste pe Dantes in celula, langa acelasi prieten al sau care trecuse printr-o criza din cauza unei boli in volumul I. Batranul, anticipand ca in curand va sosi si o a treia criza, care cu siguranta ii va fi fatala, a decis sa gaseasca un mod de a-i multumi bunavointa si fidelitatea tanarului Edmon, iar acela era destainuirea locului unde era ingropata celebra si marea sa comoara. Asadar, detinutul nebun, asa cum era supranumit, i-a dat detalii colegului sau de celula. Aceasta se regasea pe Insula Monte Cristo, in niste grote.Peste nu prea mult timp, pe abatele Faria l-a apucat cea de-a treia criza, care asa cum a crezut si el, a fost ultima, dar decisiva. Batranul a murit, Dantes s-a prabusit in lacrimi la pieptul prietenului sau vazandu-i ochii incremeniti si totodata plini de sange. Asa cum fusese instruit de data trecuta, Dantes a turnat dintr-o sticluta toata licuarea ce ar fi trebuit sa il faca bine, insa fara nicio reusita.

Edmon s-a dus la el in celula pentru ca trebuia sa isi faca aparitia temnicerul. De data aceasta, el a impartit mancarea in primul rand lui Dantes, iar mai apoi trebuie sa se deplaseze pana la abate. Cand a ajuns in celula si a observat ca batranul era mort, acesta a strigat imediat dupa ajutoare, iar comandantul si un doctor si-au facut imediat aparitia. Doctorul a incercat metode care mai de care sa demonstreze ca batranul este intr-adevar mort. Asa a si fost, urmand ca a doua zi Faria sa fie ingropat, lui Dantes i-a venit o idee de evadare : sa se puna in locul batranului, sa fie ingropat, iar apoi sa evadeze. Lucrul acesta l-a si facut, incercand sa mimeze cat mai bine statutul de mort, insa el nu stia ca nu va fi ingropat, ci ca va fi aruncat in marea de langa castelul d'If. Cu o piatra uriasa legata de picioare si cu niste glume proaste din partea groparilor, tanarul ajunse la fund si intr-un sfarsit, in toiul noptii, reusind sa se dezlege si sa inoate pana la o insulta nepopulata.

A poposit pe insula, iar dimineata observa o corabie de pirati ce se indrepta spre el. Se gandi la fel de fel de povesti pentru pirati, fiindca nu dorea sa le recunoasca faptul ca este un evadat. Porni asadar spre corabie, insa puterile l-au lasat dintr-o data si se indrepta spre fundul apei, pana cand intr-o fractiune de secunda un pirat il apucase de par si il trase in sus. Oamenii l-au hranit, l-au ingrijit si chiar i-au oferit un salariu pentru ca il testasera sa vada cat de mariar e, povestindu-le acestora ca se afla pe o corabie, iar aceasta s-a scufundat si tot echipajul a murit, numai el ramas in viata. Seful de corabie si-a dat seama ca e un marinar foarte priceput, asa ca s-au purtat cu el foarte frumos. Contrabandistii trebuia sa ajunga pe Insula Monte Cristo, iar cand Dantes auzi acest nume se bucura foarte mult, insa nu vizibil.

Acestia pornira si ajunsera pe insula, iar Dantes se apuca de vanat, moment in care acesta se urcase pe o piatra, aluneca si se lovi grav la coloana sau, cel putin, asta vrand sa para ca are, cautand un prilej de a ramane sa inspecteze insula. Piratii trebuiau sa plece, asa ca la insistentele tanarului, il lasase singur cu ceva provizii si o pusca, pana acestia aveau sa se intoarca. Asadar, inspecta toate grotele, pana cand ajunsele la locul mult visat. Intr-adevar, acolo era comoara! Si-a luat si Edmon cateva bijuterii in buzunar, a aranjat terenul acolo incat nimeni sa nu isi dea seama ca a fost vreodata acolo scormonit si astepta intoarcerea piratilor pentru a ajunge in Italia, la Geneva, de unde avea sa isi cumpere un iaht, foarte modern si editat chiar de el.

Mai apoi, angajaze un fost coleg de pe corabie, caruia nu ii dezvaluise identitatea, pentru a afla cat mai multe detalii despre tatal sau si despre iubita sa, Mercedes, dar acesta ii dadu de veste imediat ca batranul Dantes a murit, iar Mercedes disparuse de ceva vreme. Tanarul se indrepta imediat spre fost locuinta a tatalui sau ca sa vada cine o detine si cum s-a schimbat aceasta. Odata ajuns acolo, totul era schimbat, incepu sa planga, iar proprietarii l-au lasat singur, transmitandu-i mai apoi ca poate veni oricand sa viziteze casa. Dupa, dorind sa afle intreaga poveste, s-a dus la fostul sau vecin, croitorul Caderousse. Acesta era insurat, dar sarac. Lucrurile nu mai mergeau asa de bine pentru nimeni, pentru ca vecinul ii transmisese ca domnul Morrel daduse faliment de vreo cateva ori, ramanand decat cu o singura corabie : Faraonul.

Asadar, ii povesti toate intamplarile, chiar si faptul ca a fost lucrat de Fernand si Danglars, Edmon spunandu-si in gand cata dreptate a putut sa aibe abatele. La sfarsit, ii povestise despre o punga rosie pe care i-o si incredinta lui Edmon, care se afla in postura unui preot. Mai apoi, tanarul il rasplatise cu un diamant sub pretextul ca aceea este o mostenire pentru el, avand in vedere ca batranul Dantes era mort, iar ca cei doi il inselasera. Intre timp, actiunea se indrepta spre casa lui Morrel, care era de-a dreptul falimentat. Acesta avea datorii multe la diverse firme, iar o singura corabie ii mai ramase, daca si aceea se scufunda, era terminat, iar asta si i-a fost dat de veste ca s-a intamplat.

Fiind la fata locului cand echipajul a venit sa ii dea vestea lui Morrel, agentul care avea de luat banii i-a reinoit termenul lui Morrel pana pe 5 septembrie, deoarece i se facuse mila de intregul caz. Sosise si ziua de 5 septembrie, iar Morrel isi scria testamentul pentru vroia sa se omoare, neavand de unde sa plateasca datoria si dorind sa isi pastreze onoarea de om cinstit. Fiul acestuia venise si el pentru auzise ca are niste probleme, iar in momentul cand intra in biroul lui, acesta il gasi cu un pistol in mana, care incerca sa-l ascunda. Pana una-alta, fata sa primise o scrisoare ca cineva detine salvarea pentru tatal sau, iar acesta se semna Simbad Marinarul, care evident ca era Dantes. Tot in scrisoare ii era transmis ca aceasta trebuie sa fie singura, dar servitorul lui Morrel, tanar si el, a condus-o totusi pe fata pana la un colt al strazii, urmand sa intervina si el daca se intampla ceva.

Ceasul mai avea cateva minute si batea ora 11:00, ora la care agentul trebuia sa vina sa ia banii, iar Morrel il convinse pe fiul sau ca aceasta e cea mai buna solutie, sa-si ia viata. Baiatul il lasa singur, iar cand sa apese pe tragaci, pistolul ii scapa din mana pentru ca fiica sa venise strigand : "Tata, tata, esti salvat!". Ii puse la dispozitie punga cu bani, o multime de bani, iar peste nu mult timp, servitorul sau striga in gura mare : "Domnule Morrel, esti salvat, Faraonul a ajuns in port!". Acesta se duse imediat sa se informeze, printre foarte multi oameni trecut si incepu sa planga de bucurie. Isi platise datoriile si toate erau bune si frumoase. Pe final, doi banditi urmau sa fie omorati de Contele de Monte Cristo.

Capitolele volumului II :

Cap. I - Comoara.
Cap. II - Cea de a treia criza.
Cap. III - Cimitirul castelului d'If.
Cap. IV - Insula Tiboulen.
Cap. V - Contrabandistii.
Cap. VI - Insula Monte Cristo.
Cap. VII - "Uluire"
Cap. VIII - "Necunoscutul"
Cap. IX - Hanul "Pond du Gard"
Cap. X - Povestirea.
Cap. XI - Registrul inchisorilor.
Cap. XII - Casa Morrel.
Cap. XIII - Cinci septembrie.
Cap. XIV - Italia, Simbad Marinarul.
Cap. XV - Trezire.
Cap. XVI - Banditi romani.
Cap. XVII - Aparitia.
Cap. XVIII - Mazzolata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu