miercuri, 22 decembrie 2010

Contele de Monte Cristo (Al. Dumas) - Volumul III

Volumul trei al romanului ne introduce si mai mult in povestea amintita de Alexandre Dumas. Ramasesem data trecuta la Franz si Albert, care s-au indreptat acum spre un carnaval din Roma. Seara se facu liniste, iar mii de oameni au aprins lumanari pentru ca asa era traditia. Albert se indragostise de o fata, dar de fapt i se pregatise o capcana la care nici nu avea cum sa ii dea prin minte ca o sa cada in ea. Urcat intr-o trasura de-a fetei de care s-a indragostit, a intrat imediat in posesia lui Vampa, banditul roman. Imediat o scrisoare i-a fost trimisa lui Franz, in care scria ca daca pana a doua zi dimineata nu ii vor fi trimisi 4.000 de piatrii, prietenul sau avea sa fie omorat si in care era atasat un post scriptum de a lui Luigi Vampa.

In data Franz s-a dus acasa la Contele de Monte Cristo, cu toate ca era o ora tarzie, in noapte pentru ca ii lipsea o suma din cea ceruta. Asadar, s-a imprumutat la Conte, insa acesta s-a oferit sa-l ajute dat fiind faptul ca il cunostea pe bandit dupa ce il salvase de la moarte. Amandoi au plecat in graba spre Catacombele Sfantului Sebastian ca sa ajunga la Vampa. Contele si Franz au poposit la adapostul celui ce era cautat si i-a cerut explicatii pentru persoana rapita. Italianul si-a cerut mii de scuze si s-a indreptat spre celula, acolo unde Albert dormea fara nici macar o retinere, ca un copil, iar cand a fost trezit s-a suparat tare pentru ca a fost intrerupt din vise. Dupa ce si-a mai cerut scuze odata pentru ca a facut o captura gresita, i-a indreptat pe Franz, Albert si Monte Cristo spre iesire salutandu-i si punandu-le la dispozitie o eventuala revenire acasa la el. Albert ii multumi si el Contelui, care il invitase intr-o noua vizita la casa lui din Franta pentru a lua masa impreuna. Sclavul Bertuccio avea sa povesteasca o intamplare absolut uimitoare din viitoarea locuinta pe care o achizitionase Contele de Monte Cristo, Casa din Auteil. Acest adapost i-a apartinut mai demult domnului marchiz de Saint-Meran. Precum pretindea Bertuccio, el comisese o crima in aceasta casa, sau mai exact in gradina acesteia.

Caderousse si Carconta, vechile cunostiinte despre care am mai auzit pe atunci cand le erau vecini lui Edmon Dantes si tatalui sau, detineau un giuvaer foarte bine cotat din punct de vedere financiar, iar acestia aflandu-se intr-o stare materiala destul de modesta, au decis sa-l vinda. Asadar, au primit vizita unui tip interesat de aceasta piatra pretioasa. Strainul a oferit 40.000 de franci, insa acestia nu doreau nici in ruptul capului sa auda de o asemenea oferta. Pana la urma, insa, au acceptat. Ei si-au primit banii, o parte monede, o parte aur si la sfarsit, cand domnul trebuia sa plece, o ploaie foarte mare se porni. Initial, strainul a pornit la drum, dar dupa nu mult timp a revenit in gazda celor doi casatoriti. Spre seara, cand s-au culcat toti, Caderousse s-a indreptat spre cumparatorul primit in gazda si l-a impuscat in cap, iar mai apoi si sotiei sale facandu-i acelasi lucru, pentru ca pe final el sa se sinucida. Bertuccio, caruia ii cursese sange pe tot corpul pentru ca se afla ceva mai jos de actiune, a iesit afara si a fost inhatat de politia care a venit imediat, dar a reusit sa se elibereze pana la urma. Domnul de Villefort care a fost gasit prin preajma casei a fost impuscat si injunghiat in inima de mai multe ori de catre servitorul lui Monte Cristo din ura si din razbunare pentru ca acesta poruncise sa i se omoare fratele cu ceva timp in urma. Pentru ca acesta a fost surprins prin gradina incercand sa ingroape ceva, italianul a dezgropat un cufar in care se afla un bebelus, adus la viata ulterior.

Sclavul se bucura si sustinea ca Dumnezeu nu s-a suparat pe el pentru ca a luat viata unui om, dar a reusit sa o redea altuia. Terminand cu asta, Monte Cristo solicitase un credit nelimitat, iar acesta ii fusese acordat in ciuda uluielii intregilor asistenti veniti la negocieri. Si Contele avea sa salveze viata unor persoane, sau mai bine spus Ali, servitorul sau arab. Aflati intr-o trasura cu doi cai mult ravniti de doamna de Villefort, prietena sa si copilul ei se aflau intr-o primejdie foarte mare pentru ca acei cai erau de-a dreptul scapati din control. Ali prinse cu o franghie picioarele animalelor, iar trasura se tara metri buni odata cu el. Cu o licoare magica, Contele l-a readus la viata pe copilul nefericitei mamici inspaimantate. Mii de multumiri i-au fost datorate acestui om care, cu modestie, i-a transmis doamnei ca n-are nici un merit si ca toate slavile ii trebuiesc adresate servitorului arab. Intre timp, Monte Cristo se indragostise de sclava sa grecoaica Haydee, pe care a reusit sa o imbrace intr-un fel in care nici macar ea nu se mai cunostea pe sine. Avea loc o intalnire a mai multor persoane in acea seara la casa domnului Morrel, asa ca Haydee trebuia sa arate cum nu se poate mai bine si nu il ultimul rand, sa iasa in evidenta.

Cand au ajuns cei doi indragostiti la cina organizata de Morrel, cu toate povestirile sale, personajul principal al romanului a reusit sa ii uimeasca pe toti cei prezenti acolo prin cunostiintele sale si totodata cu frumoasa sa logodnica. Doamna de Villefort a discutat cu acesta despre niste otravuri, iar aici m-a incantat tare cateva randulete in care era relatata o presupusa intamplare, acum o sa citez : "Iata, deci, ca iepurele de casa e mort, fara sa nelinisteasca justitia. Abatele Adelmonte ia iepurele, pune bucatareasa sa-l spintece si arunca intestinele pe o gramada de balegar. Acolo, pe balegar, se afla o gaina ; ea ciuguleste intestinele, se imbolnaveste la randul ei si a doua zi moare. In clipa cand gaina se zbate in spasmele mortii, trece in zbor un vultur (fiindca trebuie sa va spun ca in tara lui Adelmonte sunt numerosi vulturi). Vulturul se napusteste la cadavru, il ia in ghiare, il duce pe o stanca si se ospateaza. Peste trei zile, bietul vultur, e cuprins de ameteala pe cand se afla in slava cerului, se rostogoleste in gol si cade greoi tocmai la helesteul dumneavoastra ; stiuca, tiparul si mreana sunt lacome - stiti asta - si musca din vultur. Ei bine, inchipuiti-va ca a doua zi vi se aduce la masa stiuca sau tiparul sau mreana, otravita la a patra mana, ca oaspetele dumneavoastra va fi otravit la a cincea mana si ca va muri peste opt sau zece zile, bonlav de pantece, de inima si cu un abces la stomac. I se va face autopsia iar medicii vor spune : Individul a murit din pricina unor tumori la ficat sau de febra tifoida." Bun, urmeaza volumul 4, care o sa apara foarte de curand pentru ca am ramas in urma cu articolul, volumul precedent a fost terminat cu vreo 2 saptamani in urma, asa ca daca mi-a scapat ceva...

Capitolele volumului III :

Cap. I - Carnavalul din Roma.
Cap. II - Catacombele Sfantului Sebastian.
Cap. III - Intalnirea.
Cap. IV - Comesenii.
Cap. V - Dejunul.
Cap. VI - Prezentare.
Cap. VII - Domnul Bertuccio.
Cap. VIII - Casa din Auteil.
Cap. IX - Vendetta.
Cap. X - Ploaia de sange.
Cap. XI - Creditul nelimitat.
Cap. XII - Trapasii sub-rotati.
Cap. XIII - Ideologie.
Cap. XIV - Haydee.
Cap. XV - Familia Morrel.
Cap. XVI - Pyram si Thisbeea.
Cap. XVII - Toxicologie.
Cap. XVIII - Robert Diavolul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu