duminică, 23 ianuarie 2011

Contele de Monte Cristo (Al. Dumas) - Volumul IV

Am ajuns la antepenultimul volum al romanului "Contele de Monte Cristo". Citirea e drept ca a decurs mai greu, dat fiind faptul ca a mai fost si cu pauza asta dintre sarbatori cand am facut o vizita si pana la tara, uneori a mai intervenit si lenea sau oboseala, depinde cum vreti sa interpretati, pentru ca am avut multe portofolii de facut si inca mai am, iar asta nu pentru ca as avea probleme la anumite materii, dar in liceul asta se cer o multime de proiecte si parca mi se pare o joaca atunci cand ma gandesc la faptul ca in generala aveam de facut un singur astfel de proiect, doar la istorie. Sa lasam toate acestea date uitarii si sa incep sa povestesc. Ce sa spun, pe de-o parte abia astept sa termin romanul asta de citit pentru ca vreau sa trag linie si sa imi dau seama de concluzie, de ce s-a intamplat pana la urma, dar daca e sa o luam in alt fel, am fost asa de introdus in aceasta lume a cititorului, incat parca imi pare rau ca mai am decat 2 volume si se termina tot. Oricum, la sfarsit am sa vizionez filmul si sa ma apuc de o alta opera a lui Alexandre Dumas, poate "Cei trei muschetari".

Asadar, aici dam de Albert de Morcef si ale sale nemultumiri privind felul in care jocurile sale la bursa nu prea merg in niciun fel. Contele s-a gandit la fel de fel de ipoteze in care l-ar putea redresa pe acest plan si a gasit una, prin care ar fi trebuit promovata o stire falsa intocmai pentru a atrage atentia celorlalti. Foarte bun de inima, asa cum era Monte Cristo, s-a oferit sa mai faca o fapta nobila si a restabilit legaturile dintre un domn Cavalcanti si fiul sau, acestia fiind nespusi de entuziasmati de revederea dupa multi, multi ani. Ne mutam la Noritier de Villefort, care devenise paralizat, nu isi mai putea deci misca nici mainile, nici picioarele, insa in gandire ramasese la fel de limpede, singurul sau mijloc de cumunicare fiind acela prin clipirea ochilor.

Noritier simtea ca nu o mai duce prea mult si a cerut sa i se aduca un notar pentru a face toate formalitatile in ceea ce priveste mostenirea si mostenitorii acesteia. Principala persoana vizata pentru dobandirea ei era Valentinne, fata lui, insa acesta a fost total dezamagit de alegerea fetei de a se casatori cu Franz, fiu al unui vechi dusman de al sau. Revin la Monte Cristo, care trece la fapte si se intreapta spre un telegraf pentru a comunica o veste falsa, asta prin intermediul unui mesager prezent acolo, care a fost convins cu o suma foarte frumusica sa faca asta. Mai apoi a fost un ospat organizat parca de Albert, la care s-au vorbit diverse. Printre altele, s-a pus in aplicare si un plan de casatorie in familia Danglars. Domnul Conte avea sa faca si el un bal, unde iar isi strangea critici din partea tuturor, gesturile lui fiind masurate de fiecare data de catre cei prezenti acolo.

Urmau vesti soc din discutia doamnei Danglars si a domnului de Villefort. Se afla o cu totul alta identitate a personajului principal, aceea ca pe el l-ar chema de fapt Wilmore, ca provine din Malta si ca este foarte bun prieten cu abatele Busoni. Mai erau si alte marturisiri ale lui Villefort, care anunta ca nou-nascutul ingropat in gradina casei din Auteil a fost gasit si ca, cel mai probabil, acesta ar trebui sa se afle la un centru de adapost. Cea mai palpitanta si totodata tragica intamplare care avea sa se intample este fara doar si poate vestea ca domnul de Saint Meran, adica bunicul lui Valentinne si a lui Villefort, decedase. Sotia lui a batut drumul pana la casa familiei Villefort pentru a-i anunta nefericita veste.

Chiar daca toti erau afectati, doamna de Saint Meran era poate cel mai mult dintre acestia. Deja incepuse sa aibe iluzii si isi simtea moartea foarte aproape, asa ca a chemat un notar pentru a-i lasa averea sa pretioasa nepotilor sai. A fost chemat si un doctor pentru bunica lui Valentinne, insa acesta ajunsese prea tarziu si avea sa descopere o adevarata tragedie prin faptul ca si doamna de Saint Meran isi daduse sufletul. O foarte mare nenorocire se abatuse pe familia Villefort. Intre timp, de suparare Valentinne a iesit in curtea casei pentru a lua o gura de aer, se plimba maniata, cand, dintr-o data o voce isi facu aparitia. Era Maximillien, fiul lui Morrel care o anuntase ca tine la ea si ca doreste sa se casatoreasca. A doua zi foarte multi oameni au fost prezenti la cavoul familiei indoliate, un cavou cu aspect ca in vise, asa cum descria Alexandre Dumas.

Capitolele volumului IV :

Cap. I - Jocuri de bursa.
Cap. II - Maiorul Cavalcanti.
Cap. III - Andrea Cavalcanti.
Cap. IV - Petecul de lucerna.
Cap. V - Domnul Noritier de Villefort.
Cap. VI - Testamentul.
Cap. VII - Telegraful.
Cap. VIII - Cum poate fi scapat un gradinar de hirciogii care ii mananca piersicile.
Cap. IX - Fantomele.
Cap. X - Ospatul.
Cap. XI - Cersetorul.
Cap. XII - Scena conjugala.
Cap. XIII - Planuri de casatorie.
Cap. XIV - Cabinetul procurorului regal.
Cap. XV - Un bal de vara.
Cap. XVI - Informatiile.
Cap. XVII - Balul.
Cap. XVIII - Painea si sarea.
Cap. XIX - Doamna de Saint Meran.
Cap. XX - Fagaduiala.
Cap. XXI - Cavoul familiei Villefort.

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Dinamo Bucuresti s-a reunit astazi!

In principiu o mare pierdere de timp astazi, pentru ca n-am vazut cine stie ce noutati, decat vreo 4-5 jucatori mai noi si nici macar nu a fost un antrenament cat de cat mai normal, a fost decat o alergare in jurul terenului (pe culoarul care se vede dezapezit), nici o minge, nici un fel de pregatire mai serioasa, ci mai mult o revedere intre jucatorii si staff-ul echipei. Portarii prezenti astazi au fost mai multi decat cei de la sfarsitul anului, pentru ca Balgradean a revenit de la Unirea Urziceni, asadar, el s-a revazut astazi alaturi de Curca, Dolha si Naumovski.

Daca aveam sperante ca n-o sa-i vad pe Rubio si Bordeanu la pregatire, iata ca nu a fost asa. Scarlatache, desi a fost dat transferat la Kazar Lankaran, a fost spre vazul suporterilor alb rosii si al presei, impreuna cu Diabate, Grigore sau Moti. Fara N'Doye sau Adrian Cristea, celelalte piese de baza au completat lista de mijlocasi, formata din Torje, Munteanu, Alexe, Margaritescu, Stanescu si Kone. Cei mai celebri din acest tur, adica atacantii, au fost Andrei Cristea, Ganea, Marius Niculae, Paun si Danciulescu, iar "surprizele zilei" au fost Raul Crisan, Bogdan Rusu, Eugen Craciun si Bogdan Scarlatescu, adusi de pe la nu stiu ce echipe fantoma (excluzandu-l pe Craciun, care a revenit la noi de la Astra).



Dinamo Romprest - Bielsko Biala 1-3 (Volei Feminin) - Champions League

Ultimul meci pe teren propriu pentru voleibalistele dinamoviste n-a reusit sa aduca odata cu el si prima victorie din aceasta competitie, asta in conditiile in care erau oarecum favorite in infruntarea asta sau cel putin se anunta un meci foarte echilibrat. A fost partida la care s-au adunat cei mai putini spectatori, nici nu stiu daca au fost vreo 1000. La final, fanii care se aflau la peluza din stanga au strigat "Suntem mandrii de voi", dar nu prea inteleg de ce fiindca sincer sa fiu s-au cam batut singure si chiar deveneau enervante, la mingi foarte simple gresind foarte grav.

Ei, mai avem mult pana sa facem o echipa buna la volei, una competitiva la fotbal si de ce nu sa ne readucem handbalul la noi, pentru ca ea s-a mutat la Brasov si este finantata de primaria de acolo, ceea ce e cam rusinos, iar asta din vina unei singure persoane care n-are eticheta de clubul asta si care incet, incet pare ca indreapta situatia spre una mai nefericita...se stie cine! Nu merge nimic, iar acum am inceput sa ma mai pricep si eu cat de cat la sportul asta. La fel ca majoritatea suporterilor, nu pot sa inteleg de ce e pus un antrenor bulgar care castiga foarte mult si sunt in lot numai jucatoare batrane, tot cu salarii mari si nu li se ofera sansa tinerelor din spate...

Seturi :

Setul 1 : 16-25
Setul 2 : 21-25
Setul 3 : 27-25
Setul 4 : 19-25

Grupa E :

1. Scavolini Pesaro / 11 puncte ;
2. Rabita Baku / 10 puncte ;
3. Aluprof Bielsko Biala / 8 puncte ;
4. Dinamo Romprest / 1 punct .










sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Petrecere de Revelion in Piata Constitutiei

Nu a fost 2010 un an superb, dar mi s-a parut a fi un an destul de bun, in orice caz mai bun decat 2009, dar fiecare cu implinirile sau necazurile lui. Daca ar fi sa imi doresc ceva de la 2011, imi doresc sa mi se indeplineasca toate dorintele si nevoile pe care o sa le am, pentru ca vor veni cu siguranta pe parcurs foarte multe, iar anul acesta sa fie macar ca cel de anul trecut, sa nu fie in nici un caz mai prost, pentru ca mai bun oricum nu are cum sa fie. In general, am apreciat 2010 pentru ca am iesit foarte, foarte mult din casa si am facut nenumarate aventuri pe care le voi tine minte mult timp de acum inainte.

Ei, nu inainte de a va ura un calduros si cunoscut "La multi ani!" am sa incep sa povestesc unde mi-am petrecut revelionul. Ca si data trecuta, am preferat sa nu ma indop cu fel de fel de mancaruri si sa merg in aer liber (cu toate ca au fost vreo -15 grade), sa ascult putina muzica si de ce nu, sa vad focurile de artificii pe care cred ca imi era imposibil sa le privesc din interiorul casei avand in vedere ca a fost cam mare saracie anul acesta pentru omul roman ca sa mai cumpere si obiecte pirotehnice.

Au cantat in Piata Constitutiei mai multe trupe, insa eu am ajuns doar la Voltaj, apoi a urmat Vama, iar in fine Holograf, care au si interpretat "Imnul Bucurestiului" alaturi de un cor nu stiu cand si de cine ales. Sunetul foarte, foarte bun, poate cel mai bun sunet de la vreun concert la care am asistat, trupe cat de cat frumusele, mai ales cei de la Vama care au avut o serie de melodii foarte placute. Sa mai spun si ca la un moment dat Tudor Chirila canta melodia preferata a oilor obosite (stiti voi, ala cu tap-tap-tap) in uimirea pentru ca il cunosteam ca dinamovist convins, iar mai apoi a terminat cu un "Hai Dinamo!" hotarat, deci, teapa spurcatilor!

Show-ul nu s-a incheiat pana cand acelasi Tudor Chirila nu a facut un gest de destindere a atmosferei, dandu-si jos paltonul si tricoul (imagini pe care le puteti viziona si pe blogul sau personal : http://tudorchirila.blogspot.com/). Focul de artificii a fost mai mult decat interesant, iar Morar si Buzdugan au fost cireasa de pe tort a serii recitand diverse balade si punandu-si in valoare cea mai de pret calitate : simtul umorului. O seara draguta in compania a vreo 30.000 de oameni si cred ca nu exagerez, care au indurat frigul pentru a lua o gura de aer.