duminică, 27 februarie 2011

Contele de Monte Cristo (Al. Dumas) - Volumul V

Franz d'Epinay, omul care avea in plan sa se casatoreasca cu Valentine avea sa primeasca o veste soc. Bunicul fetei, domnul Noirtier de Villefort detinea un proces verbal prin care atesta luarea a unei sedinte a clubului bonapartist de pe 5 februarie 1815. Acel proces verbal continea, de asemenea, relatari despre felul in care a fost omorat tatal lui Franz, iar baiatul il implora batranului sa-i spuna sau sa afle prin relatiile sale cine a facut asta ca sa-si poata lua razbunarea. Tanarul cauta in dictionar, incerca toate combinatiile posibile cu cifra E, pana la momentul ca s-a mai adauga un U, formand "EU", iar tanarul incremeni in salon dupa ce afla aceasta veste. Intre timp, Cavalcanti tatal plecase sa isi reia obiceiurile la cazinou, iar Andrea, fiul sau, mostenise odata cu plecarea acestuia actele care dovedeau ca este feciorul marchizilor Bortomelo si Oliva. Albert de Mocerf avea sa-i faca o vizita Contelui de Monte Cristo pentru a face cunostiinta cu prietena si totodata sclava lui, Haydee, urmand sa-i povesteasca cu acordul contelui decursul vietii sale.

Albert, avea sa se manie si el odata cu citirea unui articol din presa, prin care i se aduceau cuvinte nemeritatate si bineinteles, josnice, iar tanarul dorea sa porneasca un duel cu autorul articolului, asa ca se indrepta spre sediul jurnalistic. Urmeaza o intamplare ceva mai trista, cand servitorul casei regale, Barrois, moare in urma unei otraviri cu o limonada-problema. Pe cand menajerul isi terminase treaba si era de-a dreptul insetat, Noritier i-a oferit o limonada pentru a-si stapani setea, bautura ce urma sa-i fie fatala pentru ca avea in continut o otrava, al carui vinovat nu urma nici sa fie descoperit. S-a chemat doctorul, dar parca alta era problema de rezolvat, bietul Barrios fiind mereu lasat la urma si la un moment dat murind in chinuri groaznice dupa mai multe crize. Invinuiti, dupa aceea, va dati seama ca au fost.

S-a facut o adevarata reconstituire de catre doctorul familiei, cu cine a preparat limonana, cum a preparat-o, cine i-a oferit-o, dar nu s-a ajuns la o concluzie. Sa mai revenim si la casa Contelui de Monte Cristo, la care urma sa fie organizata o spargere, iar stapanul stia asta, ba chiar mai stia si date importante precum locul sau ora prin intermediul credinciosului sau sclav Bertuccio. Cine avea sa intre in casa si sa incearca sa faca un rau, era cineva la care chiar nu ma asteptam, era Caderousse. Cand a patruns printr-o gaura in perete a dat peste nimeni altul decat un vechi prieten de-al sau, Abatele Busoni. Tinandu-i cateva minute intregi de predici, a reusit sa-l faca sa-i para rau lui Caderousse pentru ce a facut, dar scuzele trebuia sa si le ceara de la Dumnezeu.

Cand a iesit din incapere prin aceiasi metoda in care a si intrat, afara era asteptat de Benedetto, insa nu se mai putea intalni cu el pentru ca "Mana lui Dumnezeu" intra in actiune si il facea pe vechiul croitor sa resimta dureri insuportabile, pana la moartea sa. Cand a vazut ca e pe moarte, a incercat sa se caiasca la abate. Vazand ca Busoni nu dorea nici in ruptul capului sa-i ofere o mana de ajutor, infractorul a inceput sa spuna ca nu crede in Dumnezeu, ca tot ce se intampla este pura coincidenta si ca nu ii pare rau pentru nimic. La scurt timp dupa ce a spus acestea, omul si-a dat sufletul, fara insa ca sa-si completeze o foaie prin care sa demonstreze ca a fost batut si omorat de niste indivizi, sa lase o dovada pana la urma urmei. In sfarsit, Albert se ducea sa discute ceva cu Beauchamp in legatura cu ce s-a scris in ziar, dar el nu a facut decat sa nege faptul ca au fost scrise asemenea afirmatii in presa si l-a invinuit pe Contele de Monte Cristo.

Albert avea sa se indrepte cu o mare furie spre conte, insa nu il gasi acasa si fu indrumat de Bertuccio, servitorul contelui ca sa revina mai pe seara. Asa a si facut, in timp ce Monte Cristo urmarea linistit o piesa de teatru si admira coloana sonora. Albert a intrat si a inceput sa-l insulte pe personajul principal, dupa asta parasind sala. Ce sentiment si gand putea sa treaca prin capul celui care a primit insultele, decat de razbunare? Varsare de sange si-a propus contele sa faca cu Albert a doua zi, dar cand s-o faca, Mercedes veni acasa la el si se aseza in genuchi, spunandu-i pe nume : "Edmon Dantes, nu-mi omori fiul!". Sensibilizat de insistenta si durerea totodata a femei care trebuia sa-i fie sotie, a promis ca fiul ei va ramane nevatamat, dar ca el va trebui sa dispara pentru ca nu este posibila o asemenea rusine, niste insulte in fata atator oameni prezenti acolo.

Mama indurerata ii multumi nespuns printre lacrimi contelui pentru a incetat sa mai se razbune si a organizat pentru fiul ei o strangere de oameni prin care baiatul sa-si ceara scuze pentru ceea ce a putut sa ii iasa din gura. Tanarul si-a cerut iertare pentru cele spune, iar Monte Cristo i-a multumit lui Dumnezeu ca nu a mai trebuit sa se sinucida si a reusit sa spele rusinea din fata oamenilor prezenti. Ei..dupa toate astea, familia Villefort nu scapa de blesteme. O mare otraveala i se profila si Valentinei, numai ca prin "antrenamentul" ei nestiut inca de sine, dar intretinut de bunicul sau, a reusit pana la urma a reusit sa supravietuiasca. In tot timpul in care fata din familia regala a fost pe durata crizelor, Maximillien, fiul lui Morrel, nu-si gasea linistea, insa Monte Cristo i-a oferit imbarbatare.

Capitolele volumului V :

Cap. I - Procesul Verbal.
Cap. II - Progresele lui Cavalcanti fiul.
Cap. III - Haydée.
Cap. IV - Ni se scrie ianina.
Cap. V - Limonada.
Cap. VI - Invinuirea.
Cap. VII - Locuinta brutarului retras din afaceri.
Cap. VIII - Spargerea.
Cap. IX - Mana lui Dumnezeu.
Cap. X - Beauchamp.
Cap. XI - Calatoria.
Cap. XII - Judecata.
Cap. XIII - Provocarea.
Cap. XIV - Insulta.
Cap. XV - Noaptea.
Cap. XVI - Intalnirea.
Cap. XVII - Mama si fiul.
Cap. XVIII - Sinuciderea.
Cap. XIX - Valentine.
Cap. XX - Marturisirea.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Atlas de mitocanie urbana (Radio Guerilla)

Recomand cu caldura si cu amuzament Atlasul de mitocanie urbana, o carte care este dedicata scoaterii in evidenta a trasaturilor, gesturilor si comportamentului in societate a unor oameni din Romania, pe care, cu siguranta, i-am intalnit de atatea ori si ii cunoastem foarte amanuntit. Se vorbeste aici despre anumite specii botezate chiar de cei care au realizat cartea, cum ar fi "Taranul de Mall", "Cocalarul de trafic", "Marlanul de Dorobanti", "Pitipoanca de companie" sau "Anonimul de forum", toate aceste denumiri fiind insotite si de niste cuvintele in limba latina.

Pe langa astea, sunt diverse povestiri ale oamenilor de diferite categorii, iar acum am sa-i enumar : Neagu Djuvara, Liviu Mihaiu, Radu Paraschivescu, Mihai Dobrovolschi, Calin Gheorghe, Vlad Craioveanu, Bogdan Serban, Alex Vidia, Marius Vintila, Matei Oprina, Iulian Tanase, Mitos Micleusanu, Bogdan Ciuclaru si Sorin Faur. Adevarul este ca avem o populatie foarte, foarte needucata si care da semne ca nu detin celebrii "7 ani de acasa". Pe la licee sunt tot felul de indivizi pe care ii vezi cu tigara in gura si care vorbesc de droguri, dar cred ca asta e doar asa, de mandrie, mai cunosc eu genul de baieti duri, dar care acasa sunt mielusei.

Pe internet, iar aici pot sa dau un exemplu sigur pe care il cunosc, mai exact pe DinamoMania, sunt tot felul de "suporteri" care isi dau cu parerea si care "finanteaza" clubul cu injurii sau cu tot felul de idei traznite, dar care, daca stam sa le privim trecutul, poate ca n-au fost niciodata la un meci de-al lui Dinamo sau cu indulgenta, la un Dinamo-Steaua. Despre trafic ce sa mai spun, ca in fiecare zi cand circul cu tramvaiul spre liceu sunt tot felul de bagaciosi care o iau pe linia de tramvai si care mai trec si pe rosu, dar asta e situatia in tara asta.

Nu mai tin minte la cine exact am auzit ca daca furi un ou esti bagat la inchisoare, iar daca furi un bou esti avansat in grad, dar afirmatia asta pe cat de nostima e, pe atat are si gradul de adevar. Romania e plina de persoane care vor cu orice pret sa iasa in evidenta, atunci cand sunt filmati sa faca ceva la camera, un semn, "uite-ma mama la tv!", orice. Da, ce pot sa zic de carte. Nu rupe gura targului (in raport cu pretul), insa initiativa celor de la Radio Guerilla este de aplaudat si merita noua 10. Deci, daca aveti prieteni care detin aceasta carte, nu ezitati sa o imprumutati pentru o zi, asa cum am facut-o eu de la prietenul meu Bogdan, pentru ca nu e nici mult de citit si nici de neglijat.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Muzica este pasiune, emotie, sentiment!

Dupa cum bine puteti sa vedeti in imaginea de mai sus, muzica rock este cea care a pus stapanire pe mine si face parte clar, in proportie de vreo 40% din hobby-urile mele, din viata mea. In general, am mai spus-o, imi place muzica, nu conteaza care, dar sa fie cu bun simt. Acum ma axez pe melodii care nu sunt facute pe calculator, iar aici nu ma refer la mixaje house, acolo e alta treaba, pentru ca asa a provenit genul ala, dar la piesele din ziua de astazi in care pana si vocile au ajuns sa fie modificate si avem sunete neplacute, nu am ce tolera sau asculta. Imi place muzica rock in principal, pentru ca se bazeaza pe naturalete. Fiecare instrument scoate si el cate ceva, iar in urma lor, porneste o melodie intreaga.

Avem toba, avem bass, chitara solo, chitara ritmica, clape (daca este cazul) sau alte instrumente, iar in spatele astora se ascunde multa munca, fiindca, asa, oricine poate sa faca ceva pe calculator si gata, a iesit o melodie. La un concert cu trupe (nu neaparat rock), melodiile din playlist se aud la fel ca cele inregistrate in studio, asta daca nu cumva autorii doresc sa faca vreo schimbare sau improvizatie.

Bun, printre formatiile mele preferate se numara Led Zeppelin, Kiss, Thin Lizzy, Guns N' Roses, AC/DC si Slash. Mai sunt o multime de piese care imi plac, insa n-as avea putere sufiecienta sa le enumar pe toate aici. Mai ascult pe langa astea si ZZ Top, Deep Purple, Black Sabbath, Jimi Hendrix Experience, Europe, Black Sabbath sau chiar Muse. Aveti ceva mai jos, in functie de preferinte, trupele pe care le ascult cel mai des, cate o melodie din fiecare si cateva informatii despre cum a ajuns sa imi atraga atentia fiecare in parte.
1. LED ZEPPELIN
O formatie arhi-cunoscuta care a luat fiinta in anul 1968, iar de-a lungul timpului au existat nenumarate reuniri ale acesteia. Primul motiv pentru care imi plac cei de la Led Zeppelin este ca il apreciez pe Jimmy Page, chitaristul trupei, iar la fel este tratat si de catre toate topurile specializate in asemenea clasificari si care a atras foarte mult atentia prin solo-urile sale extraordinare, prin felul in care stapaneste chitara si nu in ultimul rand, pentru ca nu se streseaza prea mult sa scoata sunetele alea care au reusit sa ne innebuneasca pe toti fanii muzicii. Un album preferat, daca e sa il am, este "Led Zeppelin IV", iar cele mai placute melodii pentru mine sunt : "Whole Lotta Love", "Stairway to Heaven", "Black Dog", "Kashmir" sau "Heartbreaker". Cel de-al doilea este ca, practic, ei au inventat rock-ul. Sigur, au fost cei de la "The Beatles", insa ceea ce cantau ei nu era tocmai un rock apreciat in ziua de astazi. Nota pentru sunetul lor de inregistrari este 7, dar cea pentru concerte clar, 10!
Cea mai recenta simpatie merge catre formatia Kiss, careia i-am fost impotriva de multe ori, insa privind putin peste discografia sa, am observat piese chiar bune si cunoscute. Da, Kiss este o trupa buna si lucrul asta e confirmat si de melodiile "I was made for loving you", "Heaven's on fire", "Rock'n'Roll all night" sau, daca vrem sa o dam pe ceva mai linistitor "Forever". Ce sa spun despre concerte, care sunt de-a dreptul fantastice din punct de vedere al spectacolului...


Si aici vreau sa subliniez faptul ca Guns N' Roses a fost, nu mai exista. Au venit si la Bucuresti, dar daca stam sa ne gandim ca in componenta trupei nu mai exista Slash, Izzy Stradlin sau Ole Beich. Primul lor album a venit la 17 ani dupa infiintarea celor de la Led Zeppelin, adica abia in 1985. "Appetite For Destruction" este albumul meu preferat, iar la capitolul melodii probabil ca toate ma bine-dispun, dar am sa incerc sa fiu cat mai categoric. "Knockin' On Heaven's Door", "November Rain", "Civil War", "Sweet Child Of Mine", "Nigtrain" sau "Paradise City" nu raman niciodata neascultate. Pentru anii '80-'90, sunetul foarte, foarte slab, iar de concerte nici nu mai are rost sa vorbesc.


4. AC/DC
Daca nu era AC/DC, probabil ca acum ascultam muzica house si tot felul de porcarii scoase pe la radio, cantate de nu stiu ce compozitori care fac melodii numai din calculator. Vechime nici prea mare, dar nici prea mica pentru componenta trupei, care s-a despartit de Bon Scott pentru ca acesta a decedat misterios dupa o seara pentrecuta intr-o discoteca. In sfarsit, a venit Brian Johnson si a reusit oarecum sa acopere partial golul, insa daca e sa ma intrebati pe mine, l-as fi preferat negresit pe Bon Scott, pentru ca era foarte natural. Melodii preferate am : "You Shook Me All Night Long", "Shoot to Thrill", "Black Ice" sau "Back in Black".


Agitatia de pe scena, originalitatea si talentul mi-au atras atentia la el inca de pe cand nici il cunosteam asa de bine, nici pe el, nici valoarea lui si il confundam cu Izzy Stradlin, in timpul videoclipurilor de la Guns N' Roses. Solo-urile sale mi s-au parut si mi se par fantastice, pline de sentimente si de pasiune, iar cine nu crede asta, sa asculte solo-urile sale de la piesele "November Rain" sau "Don't Cry". Slash s-a despartit insa de cei de la Guns N' Roses, si-a format o trupa si a organizat un turneu solo, asta nu inainte de a-si scoate pe piata albumul sau personal, cu melodii foarte bune cum ar fi : "Ghost", "By The Sword" sau "Back From Cali". Despre solistul vocal al trupei, Myles Kennedy n-am decat cuvinte de lauda, iar despre colectia sa de chitare, care depaseste numarul 100, mai are rost sa vorbesc?


Nu au cine stie ce discografie in spate, aici ma refer la calitatea pieselor. Vreo doua-trei melodii de calitate, care sunt mai cunoscute, dar din punct de vedere al numarului albumelor lansate, au vreo 20, iar asta nu e la indemana oricui. "Smoke On The Water", "Child in Time" si "Highway Star" sunt cele mai renumite melodii ale lor.

"Paranoid", poate cea mai buna melodie a celor de la Black Sabbath, dar pe langa asta mai poate intra si "Iron Man" sau "War Pigs". Pana la un moment dat, cand sincer sa fiu nici nu m-am documentat sa vad de ce, Ozzy Osbourne a fost la formatia asta, dar a parasit-o. Chitaristul de aici este Tommy Yomi, un chitarist destul de bun daca e sa ne uitam putin pe un top cu privire la detaliile astea.


8. ALICE COOPER
Nu stiu foarte multe despre formatia asta, daca pot sa o numesc asa, pentru ca Alice Cooper este numele creatorului trupei, iar el si-a angajat membrii necesari : bassist, tobosar, chitarist etc. Povestea a inceput pe la inceputul anilor '70, dar nu cred ca au avut o cariera continua

vineri, 4 februarie 2011

De la gluma la prosteala sau despre situatia emisiunilor TV din Romania

Fie ca suntem in metrou, in tramvai, la scoala, la servici, la supermarket sau pur si simplu pe strada, e de-a dreptul imposibilului sa n-auzim o persoana, doua pe zi, care incearca sa imite si ea un "nu stiu, nu stiu dastea" sau "am venit acilisa". Bun, n-am nimic de obiectat cu privire la talentul lui Mihai Bendeac, il apreciez si il respect pentru ceea ce face, doar ca in ziua de astazi astfel de emisiuni pot fi poate prea nocive pentru oamenii fara viitor care vor sa fie si ei un Dorel sau eu mai stiu ce personaje mai sunt pe acolo. Despre tineri, ce sa spun, e exasperare totala. Vorbesc cu colegii, cu prietenii si dintr-o data ii vezi ca se transforma si imi spun ca "nu stiu ei dalea".

Mie imi place comedia, o admir, dar ce e mult strica si incepem sa dam deja si in groaza fara sa ne dam seama. Practic, pentru majoritatea copiilor, ceea ce vad la televizor e un stil de viata pentru, un mod de a se manifesta in asa fel incat sa atraga vazul lumii sau sa isi acorde prea mare importanta. De ce avem un popor cu un grad intelectual asa de "ridicat"? Pentru ca domnesc emisiunile rele, emisiunile cu batjocora si care nu fac decat sa scoata in evidenta trasaturile negative ale omului din Romania.

M-am lipsit foarte mult de televizor in ultima vreme, aproape ca nici nu-l mai urmaresc, pentru ca prefer sa intru pe internet, acolo unde pot sa navighez dupa propriul plac, nu sa stau la mana altora ca sa vad cine stie ce la OTV. Un post de televiziune serioasa, pot sa spun ca este TVR-ul, pentru ca ofera din cand in cand documentare si reuseste sa combine toate preferintele oamenilor in niste emisiuni. Eu, cum sunt pasionat de muzica, dar mai in special de chitare, am posibilitatea sa vizionez "Timpul Chitarelor", unde sunt invitate trupe mai mult sau mai putin cunoscute, tineri talentati care au nevoie de o sponsorizare si fel de fel de informatii ce iti pot fi de folos oricand.

Pentru pescari, exista o emisiune unde se prezinta fel de fel de trucuri sau diverse locuri unde te poti deplasa ca sa iti faci captura cat mai imbelsugata. Avem fotbal, Champions League mai exact, avem filme de buna calitate, inainte aveam is Formula 1. Asemenea posturi chiar ca ar merita pastrate spre vazul intregii tari, dar celelalte, chiar n-ar mai avea rost. Emisiunea de la Antena 1, "In puii mei", se afla in vacanta. Sa spun sincer, parca n-am mai intampinat "nu stiu-uri" de vreo cateva zile incoace sau cel putin, ele s-au mai diminuat intr-o anumita masura. Daca inainte ma amuza, acum chiar a devenit un motiv de antipatie.