marți, 29 mai 2012

Ocolul Pamantului in optzeci de zile (Jules Verne)

Datorita faptului ca Jules Verne e atat de cunoscut si de renumit pentru creatiile sale, mi-am spus ca trebuie sa incerc si eu ceva din repertoriul sau. Sa spun pe fata, nu m-a incantat asa de mult, probabil din cauza ca e un roman de tip aventura, dedicat in mod special copiilor de varste putin mai mici, intre 12-14 ani. Pana sa citesc si romanul lui Alexandre Dumas, Contele de Monte Cristo, preferatul meu de altfel, nu auzisem nimic despre el, in schimb despre Jules Verne mi se vorbise in nenumarate randuri. Asadar, fiecare persoana are gusturile ei si nu trebuie sa se lase influentata de anumite persoane sau sfaturi. Nu stiu de ce, am fost tare lenes de data asta cu cititul. Desi avea aproximativ 190 de pagini, am citit pe zi doar vreo 2-3 capitole, insa pe final am fortat un pic si am terminat-o pana la urma in doua saptamani.

In aceasta carte este vorba despre un gentleman necasatorit pe nume Phileas Fogg, de origini londoneze, care doreste sa demonstreze prietenilor sai de la Reform Club ca este posibil sa se realizeze inconjurul lumii intr-un termen de 80 de zile. Acesta locuia intr-o casa din Savile Row, mostenea o avere despre care nu se stiau multe, impreuna cu valetul sau, concediat la un moment dat pentru ca a gresit temperatura apei de ras. In locul acestuia, Mr. Fogg l-a angajat pe Passepartout, un francez destul de tanar. Odata intrat in casa, francezul a fost instiintat ca trebuie sa fie foarte prompt cu sarcinile sale. Intrebandu-l pe proaspatul angajat cat ii arata ceasul, stapanul si-a dat seama ca trebuie potrivit. Pana la urma, Passepartout a inceput sa fie cooperant si chiar sa se bucure de meseria linistitoare pe care o are.

Fogg plecase spre Reform Club, acolo unde a initiat un pariu cu colegii sau pe 20.000 de lire, sustinand ca va face inconjurul lumii intr-un interval de doar 80 de zile. Personajul nostru principal era un tip calculat, dar nu luase la socoteala faptul ca in aceste 80 de zile ar putea interveni o intarziere sau vreun accident a mijloacelor de transport. Ajuns acasa, Phileas Fogg l-a anuntat pe noul valet sa ia niste paturi si niste camasi de schimb pentru ca vor pleca sa faca inconjurul lumii imediat ce el va termina de impachetat lucrurile. Intelegerea intre membrii Reform Clubului si Phileas Fogg fusese facuta pe 2 octombrie 1872, ceea ce insemna ca intoarcerea era stabilita pentru 21 decembrie 1872.


Fogg si Passepartout s-au urcat in tren la Londra, dar intre timp francezul incepuse sa se panicheze pentru ca uitase becul pe gaz aprins, ceea ce insemna o risipa materiala uriasa. Intre timp, acestia ajungeau la Suez, insa piedicile erau pe urmele lor deoarece, de la Londra, era trimis un detectiv, pe nume Fix, care urma sa il cerceteze pe Fogg, avand infatisarea exacta a unui hot care tocmai sparsese Banca Angliei si probabil ca avea in plan sa deruteze autoritatile cu acest pretext al calatoriei sale. Fix nu avea inca mandat de arestare, asa ca nu putea sa ii faca nimic suspectului, dar a decis sa il urmeze, imbarcandu-se in vasul care ducea la Bombay. Fix si Passepartout aveau sa se imprieteneasca, iar Fogg il anuntase pe capitanul vasului ca in cazul in care vor ajunge la destinatie mai devreme, ii va oferi o prima.
Capitanul s-a conformat, iar cei doi aventurieri castigasera 2 zile. De la Bombay pana la Calcutta trebuia ca acestia sa ia trenul. Au ramas surprinsi, dar nu s-au impancientat in momentul in care au aflat ca nu a fost finalizata constructia caii ferate. Nu aveau nicio alternativa, singura modalitate de a parcurge restul drumului era mersul pe jos. Totusi, Fogg a cumparat un elefant la pretul de 2.000 de lire sterline si s-au deplasat cu el. Pe parcursul calatoriei lor intalnesc o fata care urma sa fie arsa de niste talibani ce efectuau un ritual. Fogg s-a gandit ca are suficient timp sa astepte pana la noapte pentru a salva tanara femeie de la moarte, insa isi pierde cele 2 zile avans.

E clar ca important era faptul ca o scapase pe Mrs. Aouda de la ucidere. Aouda, dupa ce se trezise din ameteala provocata de opium, aflase ca o ruda de a ei locuieste in Olanda, asa ca Mr. Fogg i-a propus sa il urmeze pana in Europa. Lui Fix tot nu-i sosise mandatul de arestare, asa ca s-a gandit sa il retina pe servitorul suspectului pentru ca acesta sa nu-l mai poata informa pe stapanul sau de plecarea vaporului, programata ceva mai devreme decat era stabilit. L-a condus astfel pe Passepartout la un club, unde l-a imbatat pe tanar si l-a drogat cu opium. Fogg descopera a doua zi ca a pierdut vaporul si totodata si pe servitorul sau, dar isi continua drumul cu o nava pana la Shanghai. Passepartout si stapanul sau se reintalnira la Yokohama, intr-un circ.

Dupa toate piedicile pe care a incercat Fix sa i le puna lui Fogg, detectivul i-a promis tanarului ca nu va mai incerca sa il intarzie, ba dimpotriva, il va ajuta sa ajunga cat mai repede posibil pe teritoriul britanic. Ajunsi la San Francisco, au luat un tren pana la New York. Trenul s-a oprit pentru ca un pod era prea subred pentru a suporta greutatea. Printre injuraturile si apostrofarile de acolo, mecanicul veni cu singura solutie eficienta, aceea de a intoarce trenul in spate o mila si de a trece cu o viteza foarte mare peste pod, devenind astfel mai usor. Au trecut, iar la New York au realizat ca vaporul care trebuia sa ii duca in Marea Britanie era deja plecat. Phileas Fogg trebuia sa gaseasca o solutie pentru tranversarea Atlanticului, asa ca ii oferi capitanului unui mic vas 2.000 de lire pentru fiecare din insotitarii sai ca sa ii duca la Bordeaux.

Dupa ce au pornit la drum, aventurierul a mituit echipajul pentru a schimba directia catre Liverpool. La un moment dat, vasul a ramas fara combustibil. Capitanul sesizase ca se indrepta intr-o alta parte, asa ca Fogg a fost nevoit sa-i spuna adevarul si sa-i propuna cumpararea barcii la un pret de colosal, de nerefuzat, cu mentiunea ca structura de fier ii va ramane tot sefului de bord, fiindca urma ca tot lemnul de pe vas sa fie ars. Cu viteza maxima, acestia au calcat pe teritoriul britanic, iar Fix, cu mandatul sosit intre timp, il aresta pe Fogg. Gentlemanul isi privea ceasul in mod continuu si considera ca nu se mai poate intampla nimic.
Cand se astepta cel mai putin, pe usa sosise inspectorul, care isi cerea scuze pentru ca l-a retinut, afland ulterior ca hotul a fost prins cu trei zile inainte. Eliberat, Fogg i-a infipt o serie de pumni meritati pe buna dreptate de Fix, insa se grabi sa ajunga in gara pentru a lua trenul spre Londra. Intr-adevar, Passepartout, Mrs. Aouda si gentlemanul au ajuns pana la urma la Londra, dar aveau cinci minute intarziere. Ramasagul era pierdut, iar cei doi tineri erau devastati, numai Fogg isi pastrase demnitatea si stapanirea de sine. A doua zi, Phileas Fogg i-a adus la cunostinta fetei ca acum este sarac si ca ii pare rau ca a adus-o cu el la Londra, deoarece nu va mai avea cum sa o sustina financiar.

Aouda se simti stanjenita si pusese esecul pe seama sa, pentru ca Fogg n-ar fi intarziat daca si-ar fi continuat drumul si n-ar fi salvat-o de la moarte. Tanara femeie i-a propus gentlemanului sa se casatoreasca. Acesta, dand primul semn de afectivitate, a acceptat, iar pe usa a sosit Passepartout, care ii comunica stapanului sau ca, datorita faptului ca au calatorit spre est, au castigat o zi. In timp ce cotele pariurilor luau alte proportii, tocmai cand nimeni nu se mai astepta, Mr. Fogg intra pe usa spunand : "Iata-ma, domnilor, am sosit!". Asadar, aventurierii gastigasera pariul, iar Phileas Fogg si Mrs. Aouda urmau sa se casatoreasca, gentlemanul spunand ca cel mai mare castig nu este pariul, ci doamna Aouda. Aceasta este intreaga poveste a romanului.

Capitolele volumului :

Cap. I - In care Phileas Fogg si Passepartout se accepta reciproc, unul ca stapan, celalalt ca servitor.
Cap. II - In care Passepartout este convins ca in sfarsit si-a gasit idealul.
Cap. III - In care incepe o conversatie care ar putea sa-l coste scump pe Phileas Fogg.
Cap. IV - In care Phileas Fogg il lasa cu gura cascata pe servitorul sau Passepartout.
Cap. V - In care o noua actiune apare la Bursa londoneza.
Cap. VI - In care agentul Fix da dovada de o nerabdare foarte indreptatita.
Cap. VII - Care dovedeste inca o data inutilitatea pasapoartelor in raporturile cu politia.
Cap. VIII - In care Passepartout vorbeste, poate, ceva mai mult decat s-ar cuveni.
Cap. IX - In care Marea Rosie si Marea Indiilor se arata favorabile planurilor lui Phileas Fogg.
Cap. X - In care Passepartout e prea fericit sa scape cu fata curata dintr-o incurcatura, pierzandu-si numai ghetele.
Cap. XI - In care Phileas Fogg cumpara un animal de calarie la un pret de necrezut.
Cap. XII - In care Phileas Fogg si insotitorii sai se aventureaza prin padurile Indiei si in care se vede ce va urma de aici.
Cap. XIII - In care Passepartout ne intareste parerea ca norocul surade celor curajosi.
Cap. XIV - In care Phileas Fogg coboara minunata vale a Gangelui, fara sa-i dea prin minte sa o admire.
Cap. XV - In care sacul cu bacnote se usureaza de cateva mii de lire.
Cap. XVI - In care Fix n-are deloc aerul sa cunoasca faptele despre care i se vorbeste.
Cap. XVII - In care e vorba de unele si de altele in timpul traversarii de la Singapore la Hong Kong.
Cap. XVIII - In care Phileas Fogg, Passepartout si Fix isi vad fiecare de treburile lor.
Cap. XIX - In care Passepartout arata un prea viu interes stapanului sau, si in care se vede ce urmeaza de aici.
Cap. XX - In care agentul Fix intra in legatura directa cu Phileas Fogg.
Cap. XXI - In care capitanul goeletei "Tankadere" e in mare primejdie de a pierde o prima de doua sute de lire.
Cap. XXII - In care Passepartout constata ca e bine sa ai totdeauna ceva bani in buzunar, chiar si la capatul celalalt al Pamantului.
Cap. XXIII - In care nasul lui Passepartout se lungeste peste masura.
Cap. XXIV - In cursul caruia se traverseaza Oceanul Pacific.
Cap. XXV - In care se face o scurta descriere a orasului San Francisco intr-o zi de miting.
Cap. XXVI - In care se calatoreste cu trenul expres pe Calea ferata a Pacificului.
Cap. XXVII - In care Passepartout asculta, cu o viteza de douazeci de mile pe ora, un curs de istorie mormona.
Cap. XXVIII - In care Passepartout nu izbuteste sa faca inteles limbajul ratiunii.
Cap. XXIX - In care se vor povesti intamplari diverse, posibile numai pe rail-road-urile americane.
Cap. XXX - In care Phileas Fogg nu-si face decat datoria.
Cap. XXXI - In care inspectorul Fix ia foarte in serios preocuparile lui Phileas Fogg.
Cap. XXXII - In care Phileas Fogg porneste lupta directa impotriva nenorocului.
Cap. XXXIII - In care Phileas Fogg se dovedeste a fi la inaltimea imprejurarilor.
Cap. XXXIV - Care ii da lui Passepartout prilejul sa faca un joc de cuvinte teribil, dar poate inedit.
Cap. XXXV - In care Passepartout nu asteapta sa i se repete un ordin al stapanului sau.
Cap. XXXVI - In care Phileas Fogg este din noua foarte cotat la Bursa.
Cap. XXXVII - In care se dovedeste ca, facand ocolul Pamantului, Phileas Fogg n-a castigat altceva decat fericirea.

duminică, 27 mai 2012

Rezultate Eurovision 2012 - Finala (Baku)

Doar locul 12 pentru Romania anul acesta la Eurovision. Cu siguranta asteptarile erau mai mari in ceea ce priveste clasarea formatiei Mandinga, dar nu neaparat melodia a contribuit la aceasta pozitie, cat in mare masura "fratiile" dintre tari, ca sa le spunem asa, si ma refer aici la faptul ca Romania ii dadea 12 puncte Moldovei, Moldova ii dadea 12 puncte Romaniei, Norvegia ii dadea 12 puncte Suediei, iar Suedia i le intorcea inapoi Norvegiei. De aceea spun ca Eurovision nu e o adevarata comeptitie, fiindca voci bune au mai fost, dar s-au clasat pe locuri neasteptate. Nu inteleg ce treaba a avut Rusia cu Eurovisionul si cu muzica, dar vad ca a terminat pe 2. Lasand patriotismul laoparte, Grecia mi s-a parut mai buna decat Romania, dar vorbind dupa clasament, i-a fost inferioara cu 5 pozitii, finalizand pe 17.

Interpretarea reprezentantilor nostri n-a fost chiar asa de perfecta, cum o faceau prezentatorii de la TVR, parca se canta fara vlaga si nu era explozia aia la refren. Ca tot ziceam de prezentatorii de la TVR, am remarcat ca pe toata durata voturilor tot se bateau apropouri cum ca : "Puteti vota Suedia cu numarul 17 sau Marea Britanie". Dar de ce, domne, de ce sa se voteze ceea ce vreti voi? Nu-i corect ca influentau opiniile telespectatorilor. De frica sa nu ma plictisesc, pentru ca stiam ca o sa fie totusi obositor sa ascult 26 de piese (nu toate bune) in mod neintrerupt, mi-am luat o foaie si un pix si am facut o scurta ierarhie, am dat note fiecarei tari, iar la final le-am asezat in ordinea notelor, insa n-a iesit deloc cum am crezut eu.

O sa va zic ordinea in care le-am notat : Grecia, Ungaria, Albania, Suedia, Danemarca, Cipru, Spania, Romania, Italia, Macedonia, Germania, Rusia, Letonia, Azerbaidjan, Norvegia, Islanda, Franta, Ucraina, Moldova, Malta, Estonia, Moldova, Turcia, Irlanda, Serbia, Bosnia. Una peste alta, pacat de show-ul foarte frumos pe care l-a organizat Azerbaidjan, chiar si-au luat in serios statutul de gazda si au creat o atmosfera extraordinara, atat prin numarul mare de spectatori prezenti la eveniment, cat si prin constructia fabuloasa in care s-a desfasurat acesta.
  1. Suedia : Loreen - Euphoria
  2. Rusia : Buranovskiye Babushki - Party For Everybody
  3. Serbia : Željko Joksimović - Nije Ljubav Stvar
  4. Azerbaidjan : Sabina Babayeva - When The Music Dies
  5. Albania : Rona Nishliu - Suus
  6. Estonia : Ott Lepland - Kuula
  7. Turcia : Can Bonomo - Love Me Back
  8. Germania : Roman Lob - Standing Still
  9. Italia : Nina Zilli - Out Of Love
  10. Spania : Pastora Soler - Quédate Conmigo
  11. Moldova : Pasha Parfeny - Lăutar
  12. Romania : Mandinga - Zaleilah
  13. Macedonia : Kaliopi - Crno I Belo
  14. Lituania : Donny Montell - Love Is Blind
  15. Ucraina : Gaitana - Be My Guest
  16. Cipru : Ivi Adamou - La La Love
  17. Grecia : Eleftheria Eleftheriou - Aphrodisiac
  18. Bosnia : Maya Sar - Korake Ti Znam
  19. Irlanda : Jedward - Waterline
  20. Islanda : Greta Salóme & Jónsi - Never Forget
  21. Malta : Kurt Calleja - This Is The Night
  22. Franta : Anggun - Echo (You And I)
  23. Danemarca : Soluna Samay - Should've Known Better
  24. Ungaria : Compact Disco - Sound Of Our Hearts
  25. Marea Britanie : Engelbert Humperdinck - Love Will Set You Free
  26. Norvegia : Tooji - Stay

joi, 24 mai 2012

Trofeu in Stefan cel Mare! Dupa mult timp, "cainii" au castigat Cupa Romaniei impotriva Rapidului, scor 1-0

Cred ca ati observat ca in ultimul timp n-am mai scris absolut nimic despre Dinamo, probabil si pe seama unei dezamagiri fata de prestatia echipei si de pozitia finala din campionat, in conditiile in care peste 20 de etape am dominat Liga 1. Recunosc, in eventualitatea in care era o seara neagra, cu siguranta nu mai scriam despre ea, dar vreau sa inchei frumos o data pentru totdeauna cu Dinamo pe acest blog, iar cucerirea acestui trofeu cred ca e cel mai inedit fel de a termina articolele meciurilor "cainilor". Daca ne aducem aminte, nu cu foarte multi ani in urma, aceasta competitie nu reprezenta o prioritate pentru echipele din primul esalon fotbalistic romanesc, insa vremurile s-au schimbat, iar formatiile nu mai introduc jucatorii de rezerva, Cupa Romaniei a devenit o competitie de pe urma careia poti avea un parcurs foarte usor in Europa League.

Inclusiv si noi beneficiem de acest avantaj al unei vacante prelungite. Trupa din "Stefan cel Mare" se va infiltra in competitia europeana abia in ultima faza a accederii in grupe, in timp ce rivalii nostri de la Rapid vor incepe drumul acesta foarte, foarte repede, avand de eliminat 3 echipe. Destul de greu, ce-i drept, dar nu mai putin usor nici pentru Dinamo, care nu va fi considerata cap de serie in Play-Off si ar putea intalni echipe ca Liverpool, Internazionale Milano, PSV Einhoven sau o adversara oarecum mai accesibila, cel putin prin numele sau, Hapoel Tel-Aviv.

Au trecut 7 ani de la ultima Cupa a Romaniei castigata de "ros-albi", care pe atunci cucerea trofeul in dauna Farului Constanta, cu acelasi scor inregistrat si aseara. O sa sune ciudat, dar meritam oare acest trofeu, in conditiile in care sub comanda lui Liviu Ciobotariu am fost pe primul loc destul timp, iar la stadion nu veneau decat 1.500 de fani, adica 10% din capacitatea stadionului? Din punct de vedere moral, mai ramane de discutat daca meritam sau nu noi, suporterii, aceasta cupa. Pe seama suferintei anilor trecuti, sa zicem ca era timpul sa vina si in "Groapa" un succes de asemenea proportii. Cu toate astea, pana la urma este important rezultatul final si ca milioane de dinamovisti sunt bucurosi acum si pot merge destinsi la scoala sau la servici.

Circula un zvon prin randul suporterilor, nu stiu cat de oficializat este, cum ca de sezonul urmator nu vom mai fi trupa din "Stefan cel Mare" fiindca o sa jucam toate meciurile de acasa pe National Arena. O initiativa care trebuia sa vina din partea a doua a campionatului si care, in mod sigur, ne va aduce numai beneficii. Jucatorii parca joaca altceva atunci cand se afla pe un teren de standarde ridicate si de multe ori reusesc sa invinga, iar fanii o sa vina intr-un numar mai mare langa ei pentru ca pur si simplu vii de placere pe acea arena. Nici nu se mai discuta, actionarii o sa scoata bani multi din bilete. Tot despre bani vorbind, daca la inceputul acestui sezon se va investi o suma de 3-4 milioane de euro, este foarte probabil ca titlul sa vina.

Perioada de pregatire din aceasta vara trebuie foarte atent organizata, vor trebui macar 10 jucatori noi in lot si tot atatia lasati sa plece (sau sa se retraga, in cazul lui Danciulescu). De precizat ca la inceputul sezonului urmator avem sansa de a adauga la palmares a doua Supercupa a Romaniei, singura fiind cucerita tot in 2005. Se pot face niste lucruri frumoase anul viitor, important este sa fie o sursa financiara consistenta (sau mai multe) si liniste, asta-i tot. Pana la urma, sa vorbesc de finala de aseara. Ca si spectacol, n-a fost rau, dar e clar ca era loc de mai bine. Determinarea insa a fost de ambele parti imensa, intrari foarte dure, arbitrul intelegand foarte bine jocul, imaginati-va ce-ar fi fost sa opreasca jocul la fiecare atingere, cum se face pe la noi prin tara.

E adevarat ca in partea a doua a reprizei secunde am inceput sa ne retragem, mai exact dupa marcarea golului. M-am cam temut cand am facut pasul inapoi, dar de la facut pasul inapoi pana la a spune ca Rapid a dominat tot meciul si ca Dinamo a castigat pe nedrept, cum sustinea marele antrenor al visiniilor, e mare diferenta. Ce vina avem noi ca n-au atacanti si ca rateaza din 6 metri, uneori chiar si cu poarta goala? Defensiva noastra a fost buna, ce-i drept, dar nu imbatabila, in multe faze a gresit, dar jucatorii lor n-au concretizat pentru ca sunt lipsiti de valoare.

Nici nu mai conteaza cum vor ei s-o scoata la capat, oricum trofeul se afla acolo unde ii este locul, si bine ca le-a venit si lor randul sa sufere, sa goleasca peluza mai devreme, la fel cum am facut-o si noi in 2007 la Supercupa Romaniei, cand a ratat Pulhac la loviturile de departajare si am plecat acasa suparati, tin minte meciul ala la perfectie, a avut loc pe vechiul Lia Manoliu si am asistat la el. Despre galerii, ce pot sa spun, a noastra a fost superioara celei giulestene, aratand unei tari intregi o coregrafie nemaipomenita, in timp ce visinii au ridicat binecunoscutele stanioale deasupra capului.

Unicul gol al partidei a fost inscris de omul cu probabil cea mai mare cota la pariuri de pe teren, Adrian Scarlatache, un gol foarte frumos insa, cu o plecare din centrul careului catre gura portii, desprinsandu-se total de adversarii sai si reluand impecabil. Asa ca, uite ca omul a lasat ceva bun in spate si vreau sa spun ca eu niciodata nu m-am luat de Scarlatache, un jucator ametit realmente de antrenori, pentru ca pur si simplu a jucat pe toate posturile posibile in aparare, devenind un jucator polivalent in acest sezon. Bineinteles, jucatorul meciului desemnat de organizatori a fost Djakaridja Kone, la ultimul sau meci la Dinamo, fiindca e greu de crezut ca isi va prelungi contractul cu noi, avand in vedere banii pe care ii poate castiga din Franta. A iesit bine, ce sa mai comentam... Jos sunt cateva imagini de la finala preluate de pe site-ul oficial al clubului, ordonate cronologic. Totodata aveti amintite cele 13 cupe cucerite de Dinamo de la infiintarea clubului. Pentru ultima oara insa, notele jucatorilor :

Formatia de start :

5. Djakaridja Kone - Nota 9.0
9. Marius Niculae - Nota 7.0
10. Marius Alexe - Nota 7.0
15. Adrian Scarlatache - Nota 8.0
20. Alexandru Curtean - Nota 8.0
21. Dragos Grigore - Nota 6.5
23. Kristjan Naumovski - Nota 8.0
24. Srdjan Luchin - Nota 7.5
25. Ionel Danciulescu - Nota 6.5
26. Laurentiu Rus - Nota 6.5
30. Cosmin Moti - Nota 7.0

Intrati pe parcurs :

3. Cristian Pulhac - Nota 6.5
7. Catalin Munteanu - Nota 6.0
29. George Tucudean - Nota 7.0

Istoric Cupa Romaniei (13) :

  • 1959: DINAMO BUCURESTI - CSM Baia Mare 4-0 (1-0)
  • 1964: DINAMO BUCURESTI - Steaua 5-3 (1-2)
  • 1968: DINAMO BUCURESTI - Rapid 3-1 (0-0,1-1)
  • 1982: DINAMO BUCURESTI - FC Baia Mare 3-2 (1-0)
  • 1984: DINAMO BUCURESTI - Steaua 2-1 (1-1)
  • 1986: DINAMO BUCURESTI - Steaua 1-0 (0-0)
  • 1990: DINAMO BUCURESTI - Steaua 6-4 (3-1)
  • 2000: DINAMO BUCURESTI - U Craiova 2-0 (1-0)
  • 2001: DINAMO BUCURESTI - Rocar 4-2 (1-2)
  • 2003: DINAMO BUCURESTI - FC National 1-0 (1-0)
  • 2004: DINAMO BUCURESTI - Otelul Galati 2-0 (0-0)
  • 2005: DINAMO BUCURESTI - Farul 1-0 (1-0)
  • 2012: DINAMO BUCURESTI - Rapid 1-0 (0-0)



















miercuri, 23 mai 2012

Rezultate Eurovision 2012 - Semifinala I (Baku)

Banuiesc ca ati vazut macar o data reclama aia de la TV, in care un cuplu merge la doctor sa vada starea copilului lor. Li se da vestea ca au un baiat si ca trebuie sa nasca, iar sotul femeii are o interventie ceva de genul asta : "Auziti, d-le doctor, dar nu puteti sa il mai tineti vreo 2 luni ca n-am bani sa-i aranjez camera?". Posibil sa nu fi scris corect si sa fi gresit pentru ca n-am mai vazut de ceva timp spotul publicitar, care este evident al unei banci romanesti. Unde vroiam sa ajung de fapt e ca probabil romanii chiar se roaga sa nu castige Eurovision pentru ca pe bune, unde am putea sa organizam un eveniment de asa amploare si pana la urma chiar importanta? La Sala Palatului in niciun caz, iar Sala Polivalenta s-ar dovedi neincapatoare pentu spectatorii din toata Europa.

M-am gandit la Romexpo, singurul loc cu o capacitate mai mare sau bineinteles ca s-ar putea apela la Arena Nationala. Ma uitam la ce frumusete aveau oamenii din Azerbaidjan si mi-am pus intrebarea asta, la care desi nu aveam raspuns, mi l-am gasit intr-un final cu National Arena. Sigur, intai sa castige reprezentantii nostri si detaliile organizatorice vor fi caluculate negresit ulterior. Sa revin insa la semifinala 1 de la Eurovision 2012. Se pare ca Romania a facut o figura frumoasa, cel putin prin prisma calificarii in finala si mai ales dupa pozitia care a trimis-o in runda finala, pozitia intai. La fel ca si anul trecut, am fost sceptic in ceea ce priveste performantele romanilor pe scena Eurovision.

Acum, sa vedem, fiindca oricum favoritii sau cei de la care se asteapta numai lucruri bune ii gasesti mereu mai pe la sfarsit, in cazul nostru semifinala 2, unde cu siguranta vor fi prezente prestatii si mai bune decat cele de aseara. Din cate am vazut si inteles, cantareata trupei Mandinga a avut unele probleme ale castii, intr-un final chiar indepartand-o de la ureche, deci se poate spune ca interpretarea care nu mi s-a parut deloc convingatoare (sa fiu sincer, nici interpretarea din studio nu mi se pare prea convingatoare), i se datoreaza in mare parte acestui incident si ca in marea finala va canta mai ordonat.

Nu sunt fanul melodiei, dar daca face o clasare buna in ultima faza de la Baku, va dati seama ca o sa ma bucur pentru ca e vorba de Romania, de tara mea. Sa stiti ca totusi am avut o piesa buna comparandu-le cu celelalte. Mi-a placut Elvetia intr-o anumita masura, dar nu s-a calificat, in schimb, Rusia a mers si ea mai departe cu piesa care numai de Eurovision nu e. Oricum, e clar ca lumea voteaza show-ul si mai putin muzica buna, imi amintesc de la Vocea Romaniei cum Iulian Canaf (pe care il faceam praf pe unde il prindeam pe Facebook sau pe oriunde aveam ocazia) era sustinut si votat. Omul era si el constient la un moment dat : "Bai, ce caut tocmai aici?", dar publicul il tot vota pentru ca facea show pe mica scena a emisiunii.

Cum spuneam, Romania a fost prima tara calificata in finala, dar alaturi de ea, alte 9 tari i s-au alaturat. In ordinea in care au facut-o, am sa le scriu : Rep. Moldova, Islanda, Ungaria, Danemarca, Albania, Cipru, Grecia, Rusia si Irlanda. Din cate am citit pe YouTube si pe alte site-uri, melodia prinde destul de bine la public si s-ar putea sa aibe succes. Puteti sa urmariti ceva mai jos evolutia trupei Mandinga de la Baku si totodata aveti posibilitatea sa accesati inregistrarea fiecarei tari de la Eurovision dand un click pe link-ul ei.

miercuri, 9 mai 2012

Bucuresti - capitala fotbalului european

Azi-noapte am iesit la o plimbare prin Centrul Vechi al Bucurestiului, iar toate strazile erau pline de basci si spanioli, veniti sa isi incurajeze echipele favorite in finala Europa League din seara aceasta. Fiesta era un foarte mare la toate terasele si cel mai probabil s-a mentinut pana tarziu, pana spre dimineata chiar. Se pare ca alb-rosilor le place la noi in tara, s-au declarat multumiti atat prin felul in care au vorbit la interviuri, dar mai ales pentru detasamentul si distractia cu care sarbatoreau in strada partida ce va fi. In mod repetat se canta imnul lui Athletic Bilbao, se bea bere multa si voia buna bineinteles ca predomina.

Sincer sa va zic, atmosfera a fost placuta, dar intr-o mare proportie predominau tricourile si fularele cu Athletic Bibao, in drumul meu am vazut maxim 20 de suporteri ai madrilenilor. Pe suporteri se pare ca ii asteapta astazi o zi plina. Ei trebuie ca la ora 18:00 sa fie prezenti in cele doua piete organizate pentru preluarea lor in autobuze speciale de care s-au ocupat autoritatile, dar cei care nu au bilet pot sta sa urmareasca meciul la un ecran gigant amplasat atat la Piata George Enescu, cat si la Piata Constitutiei. De altfel, pana atunci au diferite metode prin care pot face timpul sa treaca mai usor, cum ar fi muzica, pentru ca am inteles ca va a fost montata si o scena pe care vor canta diversi cantareti, simulatoare de jocuri si multe altele.

N-au sosit insa toti suporterii ambelor echipe, inca vreo 65 de avioane cu fani sunt asteptate in cursul zilei de astazi, ora de varf fiind inregistrata la orele diminetii, cand va sosi un avion la distanta de doar cateva minute. Grupurile de suporteri vor avea de la aeroport un traseu special si separat. Nu numai ca la sosire sunt debarcati in locuri diferite, dar de acolo vor avea parcurge drumuri separate catre zonele de unde vor urma sa plece spre Arena Nationala. E clar ca e un eveniment foarte important, cred ca nu e niciun om care sa nu stie de finala din seara asta. Toata lumea s-a pregatit la perfectie pentru meci, pentru ca totul sa iasa frumos, fara incidente si cu impresii bune. Politia a detasat strazile din jurul stadionului de masini parcate, au impanzit trotuarele cu benzi delimitatoare pentru ca oamenii sa nu mearga pe strada, iar traficul este inchis la ora aceasta in zona Arenei Nationale, dar si a Pietii Constitutiei.

Va fi ceva de tinut minte, pacat insa ca vremea nu tine cu fotbalul pentu ca la ora aceasta afara ploua in Bucuresti. Mai jos aveti 3 filmulete cu bascii dezlantuindu-se practic dupa atatea si atatea beri consumate si bineinteles ca ar trebui sa fie o mostra pentru ultrasii din tara noastra, care ar trebui sa recurga la mai putina violenta si la mai mult spectacol. Am uitat sa va spun ca o sa tin cu Bilbao, dat fiind faptul ca Atletico Madrid este rivala lui Real Madrid, plus ca voi tine cu Llorente si compania si in finala Cupei Spaniei, acolo unde sper sa o invinga pe Barcelona. Motive sunt destule, totusi vreau sa scot in evidenta jocul frumos al lui Bilbao si faptul ca are in echipa foarte multi tineri.





sâmbătă, 5 mai 2012

Ziua Barbatului...fraierii nu stiu de ce!

Daca cineva ar intra aici si ar vedea titlul articolului, fara sa citeasca si continutul lui, ar paria ca este scris mai degraba de o femeie, decat de un barbat. Nu-i asa, o sa va dati seama pe parcursul lui de ceea ce vreau sa scot in evidenta. De vreo 3 ani, data de 5 mai este dedicata barbatilor, iar Bergenbier organizeaza de aceasta sarbatoare in cele mai importante orase din tara concerte si evenimente de distractie si de show. Se zice ca anul acesta, este proclamata "Cartea Galbena a Organizatiei Barbatilor din Romania" (pe scurt, O.B.R. cum sigur ati vazut si in spoturile publicitare), care cuprinde hotarari si propuneri importante votate de barbati.

Pana la urma, cea mai votata propunere a barbatilor, a fost aceea de a se constitui o statuie, urmand ca ea sa fie descoperita astazi, in Parcul "Lumea copiilor", din Capitala. Directorul de marketing al Bergenbier S.A. a sustinut ca noi, barbatii, eram defavorizati de faptul ca femeile au doua sarbatori, iar noi niciuna, si asa a pornit initiativa. La un moment dat, se facusera demersuri chiar si pentru ca ziua de 5 mai sa fie una nelucratoare, dar Parlamentul Romaniei a respins petitia. Ce-i drept, mi-ar fi convenit si mie sa fie asa, dar exista o intrebare: de ce trebuie sa apara in spatele acestei asa zise sarbatori numele de Bergenbier?

Nu stiu daca e oficializata sau nu, dar indiferent de asta, nu mi se pare in regula ca sa celebram ceva care nici macar nu se bucura de un aport international sau daca exista o zi a barbatilor in tarile din strainatate pe acest Glob, cu siguranta nu e pe 5 mai, dar mai ales cu sponsorul oficial Bergenbier. Am vazut pe Facebook o multime de statusuri cu "La multi ani mie!", "La multi ani tuturor barbatilor!" sau "Sunt mandru ca sunt roman!", de parca ar avea vreun merit cineva pe seama nationalitatii lui (si chiar va rog sa cititi articolul asta, care mi-a placut foarte mult). Pe Facebook se zic multe, ce-i drept, dar multi nu-si dau seama de ceea ce se intampla.

Despre ce vorbim de fapt? Vorbim despre o reclama mascata, dar una reala de data asta, nu una in care stam in fata televizorului si ne uitam la un meci de fotbal, in timpul caruia apare absolut intamplator o sticla de bere Bergenbier pe marginea ecranului. Cu siguranta, acolo unde este organizata aceasta zi, in parcuri sau in centrele marilor orase se comercializeaza la greu bere (posibil sa se ofere si pe gratis, n-am de unde sa stiu, dar e cu siguranta ceva necurat la mijloc) din "frigiderele galbene". Eu zic asa : daca fiecare barbat se simte puternic, poate sa sarbatoreasca in orice zi sau poate chiar in fiecare zi, nu este nevoie de ceva improvizat, care este de fapt o lovitura de marketing. Sigur, baietii inteligenti se prind repede...

miercuri, 2 mai 2012

1 Mai Rock in Parcul Carol

Eveniment foarte interesant de 1 mai, organizat de Asociatia Culturala "Refren". In general concertele sunt pe placul meu, dar daca a fost vorba de muzica 100% live, de chitare si mai ales de trupe rock, n-am avut cum sa lipsesc. Ma asteptam sa fie totusi vorba de tineri de peste 18 ani participanti, dar se pare ca majoritatea artistilor in devenire au fost copii, dar foarte talentati si ei, trebuie mentionat. Aveti ceva mai jos cateva momente filmate, iar ca sa va faceti o idee despre ceea ce a fost mai bun (bineinteles, gusturile sunt impartite), cei care au facut intro-ul mini-concertului (in videoclipurile nr. 1 si 2) au improvizat un ritm foarte bun cu niste solo-uri la fel de bune, dar din categoria "the best" mi s-au parut niste tipi care, de altfel, au cantat si de 2 ori (in videoclipurile nr. 5 si 8).

Prietenii imi stiu preferintele muzicale, ma refer aici la trupele si interpretii favoriti. Se stie ca pe primul loc este Guns N' Roses si am avut parte de un cover (in videoclipul nr. 6) al melodiei Paradise City. Sa fiu sincer, am auzit interpretari mult mai bune si in plus melodia n-a fost cantata cap-coada, cel mai probabil nu din cauza timpului limitat, ci probabil din pricina dificultatii solo-ului si a melodiei destul de epuizabile, dat fiind faptul ca are vreo 7 minute si ceva. Ascult un rock mai linistit, desi in ultimele luni Metallica si-a facut si ea loc printre preferintele mele, dar cu siguranta nici macar Metallica nu canta ceea ce canta Cannibal Corpse sau alte trupe Metal.

Genul asta de muzica mi se pare cel mai oribil, cel mai neinteles si cel mai satanist, insa ma amuza rau atunci cand ascult cateva secunde pe YouTube si mai observ in ce hal fac pe scena pe acolo, din privirile alea. Acum, fara sa jignesc pe nimeni, dar puteti trage cu ochiul la ultimul videoclip si o sa vedeti/auziti ceva asemanator stilului Cannibal Corpse, Sepultura si asa mai departe. Cred ca sunt putini cam mici pentru a canta asa ceva si pentru a se considera deja satanisti avansati, cu cruci intoarse, dar probabil ca se gandesc la faptul ca in modul asta pot scurta drumul catre succes. Altfel, a fost ca de obicei un 1 mai petrecul in fata unei scene, cu muzica, cu distractie si o scurta vacanta de 4 zile, venita dupa una de 2 saptamani, cea de Paste.