duminică, 30 septembrie 2012

Totul e bine cand revine cu bine

Daca anul trecut era un "Back in black", dupa arhicunoscuta melodie a australienilor de la AC/DC, anul acesta as putea sa interpretez altfel si sa modific astfel incat sa se ajunga la "Back in white". Sigur, nu mai suna asa de bine, dar situatia in sine este una chiar excelenta. Colegii s-au mai schimbat, nu la infatisare, ci din punct de vedere comportamental, parca nu mai sunt asa de rautaciosi si este clar, realizeaza ca oricat de nesuferiti am fost de-a lungul timpului, ne-ar fi greu unii fara ceilalti.

Trebuie sa spun ca acea amanare a inceputului scolii cu o saptamana mi-a prins foarte bine pentru ca simteam ca nu sunt inca pregatit psihic de scoala. Sincer, nici prea "dotat" nu eram, nu imi luasem nici caiete, nici ghiozdan, nici nimic. Totusi, toate bune si frumoase, dar surpriza extrema a fost ca s-a intors doamna diriginta, ne-a preluat tot pe noi si evident, nici n-aveam cum sa primim toti vestea decat cu bucurie. Initial, am crezut ca glumesc colegii. Nu o zarisem pe doamna din priviri, dar la un moment dat am vazut-o in dreptul randului nostru. Nici atunci n-am fost 100% convins, m-am gandit ca a venit doar in vizita.

Mi s-a confirmat insa in clipa in care a intrat pe usa clasei noastre. La final am facut si cateva poze, o sa vi le arat imediat. Apropo de clasa, fiindca e interesant si amanuntul asta. Anul trecut am invatat in pod, acum nu invatam chiar in pod, dar e ceva similiar, fiind ultimul etaj din corpul B al liceului. Nici nu vreau sa-mi imaginez intr-o asa incapere mica (chiar cred ca are dimensiunile sufrageriei mele + balcon) ce va fi la vara, o sa murim asfixiati. Ce mai conteaza, trebuie sa apreciem acesti ani de liceu, ultimii 2 care au mai ramas, fiindca ii vom dori atunci cand adevaratele incercari ale vietii ne vor lovi si ne vom aminti cu placere de ei.
FOTO

Festivitatea de deschidere a noului an scolar. Directorii liceului sunt in prim-plan in aceasta poza.

A fost prezent si un preot pentru ca anul acesta sa fie unul si mai bun.

Madalina si Andreea.

Cam asa eram asezati in prima zi de scoala. Ulterior, s-au mai modificat niste locuri, inclusiv al meu.

Eu - alaturi de Dede, colega de banca de anul trecut (stiu cum v-a facut limba la de-de-de).

O poza cu membrii clasei in sala de cursuri.

Aici ma alatur si eu colegilor.

Asa arata scoala in interior.

Eu - de servici pe scoala.

Denisa si Herman facand la randul lor de servici.

joi, 27 septembrie 2012

Cu Vointa. Fara vointa!

In mod sigur daca priveam meciul asta de la televizon ma enervam teribil. Am ajuns la stadion pur si simplu printr-o conjunctura, puteti vedea si din poze ca am avut o mica intarziere, am trecut de portile stadionului cand jucatorii ieseau pe teren, daca ma credeti in ziua partidei uitasem ca avem meci in Cupa, abia pe la ora 12:00 mi-am amintit. Ce sa mai, a fost o caterinca totala, desi nu stiu daca am fost macar 1.000 de suporteri,  la Peluza Sud erau vreo cativa baieti care intretineau o atmosfera foarte amicala, asa cum parea sa fie si partida.

N-o sa uit prea curand urmatoarea faza : foarte suparat, un om, dar era foarte amuzanta seriozitatea cu care striga : "Bonetti, lasa-ne mai nenorocitule, pleaca acasa la tine". Sta cateva secunde, isi da seama ca nu avea cum sa inteleaga (desi nici de auzit nu prea avea cum sa auda la cat de incet tipa), asa ca mai adauga cu un accent foarte tare "Go home!". Aveam si niste tipi in spate care faceau niste glume foarte tari, asa ca seara asta a fost mai mult una de distractie, credeti-ma ca nu m-am stresat de tot in privinta jocului, dar m-am suparat ca a trebuit sa mai stam inca vreo 40 de minute pana la final.

Poate sa vina cine vrea si sa-mi spuna ca Bonetti asta e antrenorul ideal pentru Dinamo ca eu nu o sa il cred. Cum adica, il lasi pe sarmanul Andrei Cristea pe margine sa se incalzeasca pe parcursul a 60-70 de minute si il introduci la scorul de 1-1 pe Dragos Grigore. Nu stiu daca cei din fata televizoarelor sau de la stadion au inteleg prea multe, insa e clar ca omul are orgoliile lui si a venit sa isi bata joc de clubul asta. Hai ca aseara au mai fost niste tineri in teren, dar pana acum care erau tinerii din proiectul ala bun? Ma intreb cat vom mai continua sa jucam asa, pentru ca ne-am putea scufunda mult de tot in clasament.

Notele jucatorilor :

6. Cristian Scutaru - Nota 5.5
8. Boris Galcev - Nota 4.0
16. Sergiu Homei - Nota 5.0
17. Ionut Burnea - Nota 6.0
19. Mansaly Boubacar - Nota 6.0 
24. Srdjan Luchin - Nota  6.0
25. Ionel Danciulescu - Nota 5.0
26. Laurentiu Rus - Nota 5.5
29. George Tucudean - Nota 4.5
33. Steliano Filip - Nota 6.0
34. Cristian Balgradean - Nota 5.0 
---------------------------------------------
22. Sorin Stratila - Nota 6.0
15. Mircea Axente - Nota 5.5
21. Dragos Grigore - Nota 5.5

FOTO











miercuri, 19 septembrie 2012

Vita de Vie - Live din Club A

Miercuri seara am savurat din plin melodiile celor de la Vita de Vie in Club A, din Centrul Istoric. Am stiut cu mult inainte de acest concert fata de cei care au fost prezenti acolo sau si-ar fi dorit sa vina, asta pentru ca urmaresc pe Google mai mereu o eventuala locatie/data ce ar urma sa gazduiasca prestatia trupei. Pe la vreo 21:00 am plecat de acasa, desi totul avea sa inceapa la 23:00. Cand am ajuns era destul de gol clubul, iar pe micuta scena erau instrumentele acoperite cu niste huse personalizate cu logo-ul trupei, ca pe oriunde canta cei de la Vita de Vie.

Rand pe rand s-au auzit cele mai bune piese ale formatiei, dar si cateva de pe ultimul album "Fetish". Recitalul a inceput cu "Azi", precedata ca de obicei de acel intro, care trebuie sa recunosc ca imi place foarte mult, acea galagie totala, acea senzatie de haos pe care o imprima melodiei. A fost cam primul concert exclusivist, ca sa zic asa, la care am asistat vreodata si ma bucur ca Vita de Vie a inaugurat acest lucru. Pana acum am mers la diferite evenimente sau festivaluri la care au cantat numeroase trupe. Incidente n-au fost... doar ca Despot a intampinat niste probleme cu chitara la piesa "Azi", iar la "Fetish" i s-a rupt o coarda, dar au trecut neobservate aceste amanunte. Publicul a fost foarte glumet si incantat de ceea ce a auzit, s-a simtit atmosfera aia entuziasta.

Vorbeam in articolul precedent de cat de profesionisti sunt Adrian Despot si toti ceilalti. Intr-adevar, au trecut 15 ani de cand s-au infiintat sub acest nume, dar e incredibil de placut si de greu sa reorchestrezi niste piese de la capat si sa le transformi in varianta acustica. Cine isi imagina "Basul si cu toba mare" sau "Sunetul mai tare" interpretate in variante acustice? Probabil ca putina lume spre deloc. De altfel, luna urmatoare este anuntata lansarea noului album acustic, plus ca in 2013, am inteles ca vor scoate si unul electric, ceea ce mi se pare demn de o trupa care se respecta, sa scoti albume la 2-3 ani distanta unul de altul.

Nu stiu, nu mai tin minte despre ce voiam (am invatat si eu cum se scrie corect) sa va transmit cu privire la profesionismul acestor artisti, insa e clar ca sunt printre cei mai buni din Romania, transmit niste mesaje foarte puternice prin versurile lor, iar riff-urile sunt extrem de placute. Cezar Popescu este un chitarist foarte bun, de asemenea bassist-ul Adrian Ciuplea, canta atat la contrabas, cat si la violoncel. Am filmat toate melodiile concertului si le aveti mai jos. Nu am atasat videoclipurile aici, pe blog, fiindca s-ar fi miscat dezastruos, credeti-ma.

Setlist-ul concertului :
  1. Azi
  2. Ca un clovn
  3. Esti mai frumoasa cand plangi
  4. Vino la mine
  5. Iamma
  6. Basul si cu toba mare
  7. Coltul meu
  8. Fetish
  9. Mori
  10. Liber
  11. Totata
  12. Praf de stele
  13. Varza
  14. Sunetul mai tare
  15. Ozosep
  16. Sunetul mai tare II
FOTO













luni, 17 septembrie 2012

Gala Folk You 2012 - Bucuresti

De cat timp am tot asteptat sa merg iar la un concert Vita de Vie! Am fost la Ursus Evolution 2012 si ce voiam sa aud era "Praf de stele", fiind melodia pe care o aveam deja in telefon de luni bune si care imi placea foarte mult. Pe parcursul celor 3 sferturi de ora din acea seara, trupa asta m-a innebunit de-a dreptul, le-am descoperit toate albumele si in prezent nu e vreo melodie sa nu fie stiuta de mine. La Gala Folk You 2012 am avut parte de un recital acustic. Puteam asista chiar mai devreme, ce-i drept, in august la Rock in Parc la asa ceva, insa ora la care intra Vita de Vie era 23:00, asa ca am plecat acasa sa-mi vad echipa cum face egal cu Concordia Chiajna.

Lasand toate acestea la o parte, am ajuns pe Strada Franceza, unde era amplasata scena acestui festival cu doar 5 minute inainte ca Adrian Despot si ceilalti sa intre pe scena. Pe pagina lor oficiala de Facebook au scris ca vor incepe de la 19:50. Stiam ca sunt punctuali, insa ma asteptam la o mica intarziere. N-a fost asa, dupa ce s-au pregatit chitarele si restul instrumentelor, au fost gata de spectacol. Pot spune ca sunt un maniac in legatura cu ceea ce imi place sa fac, urmaresc orice stire sau detaliu despre Slash, Metallica, Alter Bridge si mai nou Vita de Vie.

Am sarit o chitara. Am bagat "zoom digital natural" din ochi si mi-am spus : "Asta-i Gibsonul lui Despot! Ei sunt!", si intr-adevar, ei au urmat. Am avut niste emotii de nedescris pe prima lor melodie, Iamma. Pur si simplu radiam de fericire si nu-mi venea sa cred ca ceea ce revazusem de sute de ori in Garajul Europa FM (pe YouTube, nu va speriati) si nu numai, aveam sa traiesc live. Au fost 7 melodii, urmatoarele : "Iamma", "Visele", "Vino la mine", "Liber", "Varza", "Praf de stele" si "Basul si cu toba mare".

Adi Despot s-a ridicat la nivelul cu care ne-a obisnuit de ceva ani (in special), la fel ca toti ceilalti componenti ai trupei. Foarte bun mi s-a parut la clape Mihai Ardelean si nu stiu prin ce conjunctura a plecat Sorin Danescu, dar foarte bine ca a facut-o. Imi dadea impresia ca este foarte antipatic. Sunetul a fost mai mult decat ok, a fost chiar excelent, iar pentru asta sunt de laudat organizatorii acestui eveniment. Ceea ce nu mi-a placut au fost luminile, neasezate deloc "tactic-vizual". Nu credeam ca voi putea vreodata sa indragesc niste cantareti romani cum o fac cu cei de la Vita de Vie! Oamenii astia chiar sunt artisti, iar despre asta o sa va vorbesc in articolul de saptamana viitoare, intr-un articol de prezentare a materialelor foto-video de la concertul electric. Asta asa, ca sa vedeti o trecere absolut spectaculoasa de la liniste la galagie.

Restul trupelor nu m-au impresionat. Poate pe alocuri cei de la Vama au facut o treaba mai deosebita sau, incredibil ce voi spune, sunetul celor de la Taxi. Nu stiu cum am avut puterea sa stau la Ada Milea, spre exemplu sau Florin Chilian, insa a fost ceva mai unic, ca sa-i zic asa. Lume chiar a fost, nu pot sa-mi dau seama cata, dar a facut o atmosfera placuta. In rest, imi pare rau ca n-am avut un aparat mai performant care sa inregistreze macar sunetul mai bine, pentru ca e pacat, va asigur ca de acolo s-a auzit excelent. Va las cu imaginile si cu filmarile :

FOTO

Vita de Vie






























Zoia Alecu

Florin Chilian





Taxi





Vama








VIDEO